Deci, vroiam sa va spun ca aveam de gand sa fac acest capitol sa fie putin amuzant, dar melodia din dreapta a venit in playlist si mi-a schimbat starea de spirit. Deci nu din cauza mea e asa capitolul.. E din cauza melodiei ^^, :)))
Enjoy!
:*
_____________________________________________________________________
-El e?
-Mhm..
-Ce mai astepti? Du-te dupa el.
M-am uitat in pamant si am dat negativ din cap.
-Pfff. Cum incape atata incapatanare intr-un corp atat de mic? Nu crezi ca ar trebui sa vorbesti cu el, pui?
-Ba da..
-Atunci du-te odata! Ii zic eu la profa ca ai avut o problema si ca vei intarzia putin.
I-am zambit si i-am dat un pupic pe obraz.
-Multumesc.
-Stiu.. Sunt cel mai bun, a zambit increzator.
Am iesit dupa Stefan, dar nu era pe hol. Atunci am intrat in clasa la el. Nu era nici acolo. Unde ar putea fi? L-am cautat in toate locurile din scoala in care m-am gandit ca o sa fie, dar nici urma de el. Apoi mi-am amintit. Mai era un singur loc in care nu l-am cautat. In turn. Deja se sunase, asa ca am luat-o la fuga spre turn ca sa nu ma intalnesc cu vre-un profesor si sa ma trimita la ora.
Am avut dreptate. Stefan era acolo. Statea rezemat de un stalp mare din lem si se uita pe fereastra cu geamuri sparte.
-Stefan..
S-a intors repede si m-a privit.
-M-ai speriat, copila. Ce cauti aici?
L-am privit ridicand o spranceana. „Ma face copila? Tss. Eu sunt mai mare decat el”. Dar n-aveam chef sa ma cert pe chestia asta. Cel putin nu acum.
-Pe tine..
-De ce?
-Pai.. ai fost in clasa la mine. Ma gandeam ca vrei sa-mi spui ceva.
-Nah.. N-am vrut sa-ti spun nimic.. Il cautam pe un coleg de-al tau, dar nu era in clasa, si-a bagat mainile in buzunar si a facut o fata plictisita. Asa facea cand vroia sa spuna o minciuna. Credea ca nu-mi dau seama ca minte.
-Serios? Chiar vrei sa te cred? L-am intrebat pe un ton putin acuzator.
-De ce nu m-ai crede?
-Ia sa vedeam.. Poate pentru ca nici macar nu stii cum ii cheama pe colegii mei?
-Ok. M-ai prins.. Cautam o fata.
-Care fata?
-Mmm.. Roxana
-Roxana? De ce ai vrea s-o cauti pe Roxana? , l-am intrebat cu o voce artagoasa.
-Aveam o treaba cu ea. De ce reactionezi asa? Nu-mi spune ca esti geloasa?, a zambit satisfacut.
-Eu? Nu sunt geloasa. De ce as fi?, am incercat sa-mi controlez tonul vocii. Vroiam sa-i sar la gat si sa-l strangulez. Ma intreba daca sunt geloasa? Idiotul. Nu-si dadea seama de nimic? Dupa ce ca a dormit langa mine o noapte intreaga, mi-a lasat un bilet care, recunosc ca nu zicea multe, dar era dulce, apoi nu m-am sunat tot weekend-ul, iar acum ma intreba daca sunt geloasa? Tss!! Simteam ca explodez.
-Pentru ca te-ai fi asteptat sa caut pe alta fata, poate. Continua sa zambeasca. Ce ii mai palcea sa se joace cu sentimentele mele. Dar aveam sa i-o platesc cu aceeasi moneda.
-Nah.. De fapt da. Sa stii ca ma asteptam sa cauti pe alta fata, m-am apropiat de el si i-am zambit. Stii tu.. la reputatia ta, ma gandeam ca ai standarde mai inalte.
-Si, s-a apropiat de mine mai mult si m-a prins cu o mana de mijloc, la care fata te-ai gandit?
Nu eram sigura ca aveam sa-i rezist, dar am hotarat sa-mi continui jocul.
-Poate la.. Cami? I-am zambit si m-am tas din bratele lui.
-Mda.. De fapt am venit sa te.. nu a mai continuat propozitia pentru ca a fost intrerupt de telefonul meu care si-a gasit sa sune tocmai in acel moment.
Era un mesaj de la Ovi: „Mai ai max. 10 min. Daca nu, a zis ca te pune absenta. Nu e in toane bune azi.” Grozav!
-Cine e?
-Ovi, i-am raspuns in timp ce-i scriam mesaj inapoi. „Daca nu reusesc, incearca sa tragi de timp”.
-Ovi? Ahh.. prietenul tau ala cu care esti foarte dragastoasa. Sunteti cumva impreuna?
Am ridicat privirea si am zambit jucaus. Tocmai ii platisem cu aceeasi moenda fara sa-mi dau seama.
-Te intereseaza chiar asa de mult?
-Daa!?!
-Woo... relaxeaza-te, copile, am chicotit. Esti cumva gelos?
-Clar ca nu.. Ma deranjeaza pentru ca.. pentru ca tocmai te-ai despartit de frate-meu. Cum poti sa iesi deja cu altcineva?
-In caz ca nu-ti amintesti tu m-ai sarutat si mi te-ai declarat inainte sa ma despart de frate-to. De ce faci acum asa mare caz?
N-a mai spus nimic, doar si-a pus capul in pamant si s-a intors cu spatele. Atunci mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit sa-i spun asa ceva.. Mai ales pe asa un ton plin de reprosuri. M-am apropiat din nou de el si i-am pus mana pe umar.
-Imi pare rau.. serios.
-De ce-ti pare rau? E adevarat, a adaugat cu o voce scazuta apoi l-am auzit tragand aer in piept. S-a intors cu fata la mine si a zambit. Bine ca nu am vorbit serios, nu?
-La ce te referi?, l-am intrebat confuza.
-La ce ti-am spus cand ne-am intalnit aici.. in turn. Nu am vorbit serios. E bine ca ti-ai facut un alt prieten.. Asa ma vei putea uita.
Ok. Deci acele cuvinte au durut mai mult decat orice. Inima mi s-a spart.. Am simtit cum fiecare particica din ea se desprindea incetul cu incetul. E adevarat ca mi-a mai spus odata ca nu tine la mine mai mult decat la o amica, dar atunci nu a durut. Nu a durut pentru ca puteam sa-mi dau seama ca atunci a spus-o in gluma.. Atunci a spus-o doar pentru ca si eu i-am zis acelasi lucru. Acum.. parea ca vorbeste serios. De aceea am simtit o durere atat de imensa..
-Serios? Tu chiar vorbesti serios?, de data aceasta mi-a pierit de tot zambetul de pe buze. Lacrimile mi s-au adunat in ochi si erau pe punctul de a cadea, dar nu vroiam sa le las. Nu vroiam ca el sa vada ca plang din cauza lui.
-Mhm, s-a uitat in jos. Parca, intr-un fel, simteam ca nu vroia sa-mi spuna acele cuvinte.. Sau poate ca era doar ceea ce vroiam eu sa simt, sa cred.
Dar era mai bine asa. Poate in felul acesta puteam sa-l uit fara sa fiu ranita prea tare. Daca am fi fost impreuna si ne-am fi despartit ar fi durut mult mai tare.. Deci era mai bine asa.
-Bine, atunci.
CITEȘTI
Reintalnirea
Ficção AdolescentePOEVSTEA NOASTRA series, V1 Mel, o adolescentă obisnuită se reîndrăgosteşte de prima ei iubire, de cel de care s-a îndrăgostit făra să-şi dea seama pe când era doar o copilă. Dar povestea se complică atunci când îşi dâ seama că de fapt confundă sent...
