Reintalnirea

Povestea Noastra { Reinalnirea- cap VI}

Chiar am incercat sa-l fac mai lung.. adica chiar l-am facut mai lung, dar mi s-a parut mai bine sa pun doar partea asta in acest capitol, iar pe cealalta in urmatorul capitol

Ah, da.. In dreapta e o poza cu Vlad♥ si melodia care i se potriveste perfect personajului feminin in acest moment.

Sper sa va placa.. si sper ca nu v-am dezamagit cu acest capitol. Adica.. stiu ca l-ati fi vrut mai lung, dar chestia asta chiar nu functioneaza la mine :))

Enjoy!

______________________________

Cap VI

Reintalnirea

Eram atat de nerabdatoare sa ma intalnesc in sfarsit cu Vlad. Mintea, corpul, sufletul; toate imi erau concentrate asupra lui. „Oare cum arata? Oare s-a schimbat mult? Oare ce va crede despre mine?” erau intrebarile pe care mi le puneam incontinuu in timp ce-mi cautam haine. Vroiam sa fiu perfecta pentru aceasta reintalnire. Mai erau 15 minute pana la ora intalnirii, dar eu inca nu eram pregatita. Sabrina imi spunea ceva gesticuland, dar eu doar zambeam fara sa aud un cuvant din toate pe care le scotea pe gura. Incercam sa-mi imaginez cum va fi reintalnirea noastra, dar la la fiecare minut incepeam sa mi-o imaginez altfel. Prima data m-am vazut in fata lui.. Ne uitam unul la altul, apoi fara sa zicem nimic ne-am sarutat. A doua oara doar ne-am imbratisat.. De fiecare data era altfel.

Nu imi gaseam nicio haina care sa-mi placa asa ca i-am cerut ajutorul Sabrinei. M-am pus in fata oglinzii lasand-o pe ea sa-mi caute hainele.  Nu stiam daca sa ma machiez puternic ca sa par mai matura sau sa apelez la machiajul natural, cel pe care obisnuiam sa-l port mereu. Am ales a-doua varianta pentru ca nu am vrut sa par prea incarcata. Asa ca mi-am dat cu foarte putin blush in obraji, niste rimel si putin fard de pleoape auriu. Auriul se porivea perfect cu nuanta ciocolatie a ochilor mei. 

Aveam parul prins intr-un coc neglijent, iar cand l-am desfacut imi statea putin ondulat. Arata destul de dragut, asa ca doar l-am mai asezat putin ca sa fie mai estetic si l-am lasat asa.

Intre timp, Sandra mi-a gasit mai multe combinatii de haine pe care as putea sa le imbrac. Nu aveam chef sa aleg asa ca am lasat-o pe ea s-o faca. Aveam incredere in Sandra. Stiam ca nu o sa ma puna sa ma imbrac cu ceva urat sau cu ceva ce nu mi-ar sta bine.

Cand am vazut hainele pe care mi le-a ales am avut brusc o senzatie de deja-vu. Erau hainele cu care am visat ca m-am imbracat la intalnire. Acei skinny jeansi albastrii, bluzita babu-doll turcoaz si o preche de balerini. Am inghitit in sec si tot corpul a inceput sa mi se incalzeasca.

Deja am inceput sa am indoieli despre ce urma sa se intample la intalinre. Aveam impresia ca daca Sandra mi-a ales aceleasi haine din vis, probabil ca totul se va intampla la fel, iar eu o sa raman doar cu o inima franta in mii de bucatele. Parca brusc nu mai vroiam sa merg la intalnire.. Imi era groaza de ce urma sa se intample.

M-am asezat pe pat fara sa scot un sunet. Am inceput sa vad din nou acel vis, mai bine zis cosmar.

Am simtit o mana pe umarul meu si am ridicat privirea. Era Sandra. Se uita la mine cu o privire foarte confuza.

-Ce ai patit?

-E.. doar.. Nu aveam chef in acel moment sa-i povestesc toate chestile prin care am trecut in acea zi, visul acela groaznic in care eram imbracata exact cu hainele pe care mi le-a ales ea pentru intalnire. Eu.. doar.. Nu mai sunt atat de sigura ca vreau sa merg la intalnire.

-Ce?!? Ai inebunit? Mi-a spus pe un ton ridicat si mi-a pus mana pe frunte. Nu, nu ai febra. Atunci ce Dumnezeu e cu tine? Ai asteptat acest moment 7 ani de zile. Nici macar nu esti curioasa sa-l revezi? Sa vezi daca s-a schimbat sau daca e acelasi Vlad pe care-l cunosteai tu si pe care mi-l pomeneai in fiecare zi? Nu te mai recunosc.