Reintalnirea

Povestea Noastra {Sandra- cap V}

Cap V

Sandra

In acea zi orele au trecut foarte, foarte greu. Din 5 in 5 minute imi reprosam ca i-am trimis acel mesaj cu refuz lui Vlad din cauza unui vis prostesc pe care l-am avut in timpul orei de mate.

„Stiu ca se spune ca femeile au un al-6-lea simt si ca intuitia feminina este cea mai buna, dar sa fim seriosi, abea ce am implinit 18 ani! Nu sunt o femeie. Nu am experienta vietii. Sunt doar o adolescenta nesigura.”

Vroiam sa-i trimit un mesaj in care sa-i spun ca ard de nerabdare sa ne intalnim, dar, dupa aceea ce parere ar avea Vlad despre mine? Sigur va gandi ceva de genu „Ce copila prostanaca. Acum nu mai vreau eu sa o vad.” Chiar nus tiam ce sa mai fac.

Am intrat in camera, mi-am aruncat ghiozdanul langa usa si m-am aruncat in pat.

Continuam sa ma holbez la ceas, sa numar secundele, minutele.. Ora intalnirii se apropia incetul cu incetul, iar eu nu faceam nimic in privinta acelui mesaj idiot pe care i l-am trimis intr-un moment nepotrivit.

Eram atat de satula de tot, atat de obosita. Simteam cum pleoapele mi se inchideau incetul cu incetul. Auzeam tot mai incet sunetele pe care le scotea mama in bucatarie sau televizorul din sufragerie.

-Mel. Trezeste-te! Iara-si ai adormit imbracata cu hainele de scoala. Haide, sus.

Mama tragea plapuma de pe mine si strangea hainele imprastiate prin toata camera.

Mi-am pus perna pe fata si am incercat sa-mi continui somnul, dar mama mi-a luat perna si m-a privit cu o spranceana ridicata si cu mainile pe solduri.

-Mel, nu fi nepoliticoasa. Haide. Mergi jos ca ai o vizita.

-Vizita?!?

Nici nu am mai stat pe ganduri. M-am ridicat repede din pat si am luat-o la fuga pe scari. „Doamne sa fie Vlad!” imi repetam in gand pana cand am ajuns jos si am vazut o fata micuta, blonda, slabuta si cu niste ochi mari verzi. Era sandra, prietena mea cea mai buna de cand eram in scoala generala. Am fost colege de pe clasa a V-a... A aparut in viata mea exact dupa ce a plecat Vlad.

Era cea mai buna prietena pe care si-o putea dori cineva. Intelegatoare, linistita, cuminte. Genul de fiica pe care orice parinte si-ar dori-o, sora la care orice copil ar visa, prietena pentru care orice persoana ar da orice. Dar ea era amea, doar a mea. Buna mea prietena, sora, sfatuitoare. Era sufletul meu pereche. Nu in sensul romantic, ci in sensul ca ea stia tot ce-mi doream sara sa-i spun. Ea era cea care putea spune ce-i in mintea mea doar privindu-ma.

Si oricat de mult as iubi-o si as aprecia-o, de data aceasta chiar mi-as fi dorit sa fi fost altcineva in sufrageria ema. Stiu ca probabil o sa ma considerati nerecunoscatoare sau nesimtita, dar in acel moment chiar mi-as fi dorit ca ea sa fie, de fapt Vlad.

-Ah.. Sandra. I-am zambit pe jumatate si m-am trantit intr-un fotoliu. I-a loc. Esti al tine acasa.

-Stiu ca sunt o pacoste pentru tine, dar macar prefa-te ca te bucuri sa ma vezi.

S-a servit singura cu suc si cu niste covrigei, pe care mama tocmai i-a pus pe masa, si s-a asezat in celalalt fotoliu.

-De ce m-as preface ca sunt bucuroasa ca esti aici? Chiar nu sunt. Doar te vad in fiecare zi.

-Ca sa ma simt eu bine?!?

-Bine atunci. Am adoptat cel mai mare zambet al meu. Cat ma bucur sa te vad. Vino sa te pup.

Si am pufnit amandoua intr-un ras fara pereche.

Mereu obisnuiam sa vorbim asa. Acesta era un fel de joc pentru noi. In fiecare zi adoptam o alta stare de spirit. Uneori ne comportam ca si cum am fi mama si fiica, iubite, dusmani, doua batrane barfitoare, mari vedete de cinema, doua scorpii care nu se pot vedea.

De-a lungul antator ani am fost toate personajele existente si imaginare. Una incepea sa zica ce-i venea in minte, iar cealalta imediat ii continua jocul.

Partea cea mai amuzanta era atunci cand intram in pielea „personajelor” pe strada, iar oamenii se uitau la noi ca vitelul la poarta noua.

Una dintre cele ma funny evenimente a fost cand ne comportam ca si cum am fi niste turiste dintr-un mic orasel din India si aratam spre cladiri vorbind o limba inteleasa doar de noi. Opream oamenii pe strada si-i intrebam intr-o engleza cu accent oriental unde se afla teatrul sau muzeele sau orice altceva.  Cand, un barbat serios, aranjat la patru ace ne-a intrebat de unde suntem, iar eu i-am spus ca din India. Nu aveam noi fata de indience, dar era posibil ca un caucazian sa se nasca in Asia, nu? In fine. Atunci acel om a inceput sa ne vorbeasca intr-o limba care semana cu hindusa, doar putin mai pocita. Ne-am uitat la el zambind si dand din cap aprobator la fiecare 10 secunde. Cine stie ce ne zicea acel om, iar noi il aprobam ca proastele. Intr-un final mi-a scapat un „ Nu inteleg o iota.”, iar barbatul dandu-si seama, probabil, ca in tot acel timp noi ne prefaceam a scos un „Pff!’”, si-a incruntat sprancenele si a plecat fara sa spuna nimic.

Ne-am simtit putin vinovate la inceput, dar apoi cred ca ne-am amuzat o saptamana pe baza acelei intamplari.

Sandra si-a umplut paharul de suc inca odata, uitandu-se la ceas din minut in minut.

-Deci, cu ce ocazie ai venit la mine? am intrebat-o.

-Pentru ca mi-a fost dor de tine.

-Nu. Serios acum.

-Ok. Se uita din nou la ceas. E 4 jumate. Crezi ca ai putea sa te imbraci frumos ca sa vi cu mine undeva?

-Chiar acum? Adica.. Vroiam s-o refuz, dar nus tiam cum. Eu inca mai speram sa primesc un alt mesaj de la Vlad in care sa am roge sa ne intalnim.. Vise.

-Vrei sa ajungi la intalnire sau nu?

-Intalnire?!?

De unde stia ea de intalnire? Eu nu apucasem sa-i povestesc nimic. Dar asta nu mai conta acum. Oricum ea nu stia de prostia pe care am comis-o, si anume mesajul problema.

-Sti? I-am dat un mesaj in care i-am zis ca nu ma pot intalni cu el..

-Un mesaj pe care el nu l-a primit niciodata. Adica, l-a primit, dar nu l-a citit. Mi-a zis foarte calma.

-Ce?Cum??

Eram foarte surprinsa de ceea ce  tocmai mi-a zis. Am privit-o gen „ Vreau mai multe detalii.”.

-Da. Stefan s-a ocupat de tot.

-Stefan? Dar cum? Ce vrei sa zici?

-O sa-ti spuna el maine. Acum du-te si ranjeaza-te. Avem doar o ora la dispozitie.

Am ramas inca bloacata. Ma uitam la ea si nu stiam ce sa fac.

-Ce mai astepti? Haide, misca-te daca nu vrei sa intarzii.

____________________________________________________

In dreapta puteti vedea cum "arata" Sandra in viziunea mea. Sandra este de fapt inspirata din prietena mea cea mai buna, iar ea seamana foarte bine cu actrita de alaturi. ^^,