„Spune-i profei ca nu mai vin la ora.” I-am trimis mesajul colegului meu si m-am asezat sub nucul din curtea liceului. Afara era foarte frig, iar eu eram doar in bluza. Mi-am pus gluga in cap si m-am cuibarit lipindu-mi spatele de trunchiul copacului.
Nu vroiam sa plang, desi ochii ma usturau iar lacrimile incercau sa-si faca loc. Ma abtineam cat puteam. Nu merita sa sufar atata pentru un baiat oricat de mult ar fi insemnat pentru mine.
Am decis sa-l uit. Daca mintea-mi spune ca nu vrea sa mai tin la el, inima trebuie sa asculte. La urma urmei este doar o chestie de vointa, nu?
Stiu ca nu o sa-mi fie usor, dar trebuie sa incerc. Trebuie sa-l uit pana mai pot, pana nu ma indragostesc mai tare de el. In plus am un motiv, mi-a spus ca nu tine la mine.
Acele cuvinte mi se repetau in minte ca un ecou si imi intepau inima ca un cutit. Dar nu mai era nimic de facut.
Mi-am ridicat privirea si m-am uitat spre cer. Era atat de neted, dar atat de intunecat. Culorile lui mate si fara viata imi starneau mai tare durerea din piept. Nici macar vremea nu tinea cu mine.
Am stat singura o jumatate de ora. S-a auzit soneria care anunta ca era pauza. Am dat sa ma ridic si sa merg in clasa, dar nu am renuntat. Am preferat sa raman singura. Daca macar ar fi fost Ruth la scoala..
-Mel, ce faci aici?
M-am uitat inspre persoana care vorbea.
-Ma gandesc
S-a asezat langa mine si m-a privit.
-La ce te gandesti?
-La cum totul s-a dus de rapa.
-Oh.. atat a fost tot ce a zis. Probabil ca si-a dat seama ca nu aveam chef sa vorbesc despre ce s-a intamplat. Vrei sa mergem la o cafea ora asta?, m-a intrebat cu un mic zambet pe buze.
Parca mi-a citit gandurile. Parca si-a dat seama ca nu mai vroiam sa stau in scoala niciun minut, nu mai vroiam sa ma stiu atat de aproape de Stefan. I-am zambit si am incuviintat din cap.
-Perfect. Du-te ia-ti haina si asteapta-ma in fata scolii. O sa vin intr-un minut. Ok, pui?
Am incuviintat din nou si am mers dupa haina.
Am stat in fata liceului vreo doua minute, iar Ovi nu isi mai facea aparitia. Imi inghetasera mainile. Cred ca erau mai putin de 0 grade afara.
Mi-am bagat mainile in buzunare si mi-am fixat privirea in pamant. Nu mai aveam rabdare, nu mai puteam sa astept in frigul ala. Era vai si amar de el daca mi-a tras clapa.
Cand am ridicat capul am simtit ceva rece asezandu-se pe nasul meu. M-am uitat in sus si am vazut cum sute de fulgi se leganau incet pana sa ajunga jos. Era prima ninsoare. Am zambit involuntar nedezlipindu-mi privirea de cerul gri care cu fiecare secunda se facea tot mai alb.
Fulgii imi cadeau pe obraz, se topeau si incepeau sa curga. Aratau ca lacrimile.
-Scuze ca am intarziat, pui.
-N-are nimic, i-am raspuns cu un zambet melancolic pe fata.
-Plangi? De ce plangi? Nu plange, mi-a sters fata putin ingrijorat.
Am zambit si i-am impins umarul jucaus.
-Nu plang, no. Sunt doar fulgi topiti.
CITEȘTI
Reintalnirea
Teen FictionPOEVSTEA NOASTRA series, V1 Mel, o adolescentă obisnuită se reîndrăgosteşte de prima ei iubire, de cel de care s-a îndrăgostit făra să-şi dea seama pe când era doar o copilă. Dar povestea se complică atunci când îşi dâ seama că de fapt confundă sent...
