Reintalnirea

Da-i iubirii o sansa

Acest capitol intarziat l-am scris acum, pe loc. Poate ca nu este foarte bun, dar totusi sper sa fie ceva. :D

Imi cer scuze pentru intarziere, dar nu mai avea idei cu ce ar putea sa se intample. Acum doar, cand mi-a venit in playlist melodia "Give love a try" m-am gandit sa-i "dau dragostei o sansa" :)))

Sper sa va placa ^^

:*

___________________________________________

M-am orpit in fata usitei care servea ca intrare in turn. Inima a inceput sa-mi bata cu foarte mare putere la gandul ca Stefan era inauntru.

Am tras aer adanc in piept si am intrat.

            -Stefan? Esti aici?..

Am inceput sa ma sperii. In turn era bezna si nu se putea auzi nicio miscare. M-am gandit ca o fi fost doar o gluma proasta si am decis sa ies inainte sa ma prinda cineva acolo. In acel moment eram foarte dezamagita. Nu stiam cum sa reactionez.. Nu stiam daca sa plang sau sa incep sa lovesc cu toata puterea tot ce prind.

Am dat sa ma intorc spre iesire, dar am auzit usa trantindu-se. Inima mi s-a oprit. Frica mea de ituneric amestecata cu claustrofobie au inceput sa isi faca aparitia prin intregu-mi corp. Am intrat intr-o panica totala. Nu mai stiam nici cum sa ma maisc, nici cum sa tip.. Nimic. Am inceput pur si simplu sa plang..

            Atunci cineva a aprins lumina. Era Stefan. In tot acel timp statea scuns in spatele usii, iar atunci cand a inchis-o nu l-am putut vedea din cauza intunericului.

            -Mel, esti ok? S-a apropiat grabit spre mine si mi-a prins mainile intr-ale lui.

Lacrimile continuau sa-mi curga siroaie.. Nu puteam reactiona in niciun fel. Nici macar nu mai stiam unde ma aflu.

            -Mel! Revino-ti. Ce ai patit? Stefan continua sa intrebe, dar eu nu eram in stare sa-i raspun dimic.

In secunda urmatoare m-a strans in brate si a inceput sa-mi mangaie parul spunandu-mi sa ma linistesc. Imbratisarea lui parca era un fel de calmant pentru mine.. In cateva minute m-am trezit la realitate.  Bratele lui calde imi linisteau intregul corp. Ma simteam atat de bine, dar in mine s-a nascut o dorinta atat de mare de a-i da cateva palme. Merita asta.

Oricat de mult mi-as fi dorit sa-l imbratisez in continuu, m-am desprins din bratele lui si l-am privit.. Vrioam sa-l lovesc pentru sperietura pe care mi-a provocat-o, dar am fost orpita de cuvintele lui..

            -Mel.. Stii de ce te-am chemat aici?

Nu i-am raspuns doar am dat dezaprobator din cap.

            -Pentru ca vroiam sa vorbim despre..

Mi-am dat seama imediat despre ce vroia sa vorbim. Se vedea ca ii era foarte greu sa-mi spuna ce era in mintea lui, dar nu aveam de gand sa-l ajut. Doar il ascultam fara sa scot un sunet.

            -Mel.. imi placi. Imi placi de cand eram mici si te urmaream pe tine si pe Vlad cum va jucati.. Tu, de obicei, ma ignorai, iar atunci cand imi spuneai ceva, chiar daca ma certai sau ma trimiteai de langa voi, ma simteam bine.

L-am privit intrebatoare. In mine s-a simtit un foc inca de cand a inceput fraza. Nu-mi venea sa cred. In acele momente eram pe culmile fericirii. Asteptam sa continue..

            -Ma simteam bine pentru ca macar ma bagai in seama.. Apoi mi-a trecut. Doar era o iubire de copii, nu?

Cand am auzit acele cuvinte am trecut de la acea stare euforica pe care o aveam, intr-o depresie totala. Simteam ca si cum o cladire cu 100 de etaje tocmai s-a prabusit peste mine. Lacrimile care tocma mi se secarera dupa acea sperietura incepeau sa-si faca din nou loc in ochii mei. Stefan a observat imediat pentru ca mi-a sters lacrima care era pe lunctul de a se intinde pe tot obrazul si a continuat.

            -Stai.. inca n-am terminat.. Deci, acea iubrie de copii s-a stins dupa scurt timp dupa ce am plecat din tara.. Dar, apoi m-am intors.. Si te-am vazut. Doamne, Mel.. erai atat de schimbata. Atat de frumoasa.. Si de aceasta data chiar vorbeai cu mine.. nu mai eram invizibil pentru tine. Ba chiar, am inceput sa fim prieteni.. Dar Vlad si-a bagat din nou coada, cand a spus acele cuvinte s-a simtit tristete in glasul lui. Imi venea sa-l imbratisez. Ma simteam atat de vinovata. Incepeam sa regret mai mult faptul ca eu eram cu fratele gresit..

            -Mel..sunt indragostit de tine. Si de data aceasta nu cred ca imi va trece atat de usor..

Vorbele lui m-au facut sa simt mii de lucruri in acelasi timp. Ma durea atat de tare faptul ca eu am stricat totul. Ma durea pentru el si ma durea pentru mine..

M-am apropiat de el si i-am dat o palma.

            -Ow.. nu ma asteptam la reactia asta..

Fata pe care a facut-o in acel moment m-a facut sa zambesc. Era atat de comic.. si tonul din vocea lui la fel.

            -Asta a fost pentru ca nu mi-ai spus mai devreme, i-am mai dat o palma.

            -Si asta? Asta Pentru ce a fost?

            -Pentru ca m-ai speriat, apoi l-am sarutat. In acel sarut pus toate sentimentele pe care le aveam in acel moment. Eram atat de emotionata, de fericita si de trista in acelas timp incat lacrimile  s-au strans din nou in ochii mei, iar vocea a inceput sa-mi tremure.

            -Iar asta a fost pentru ca si eu simt la fel..

            -Deci.. ii dai iubirii o sansa?

Si ne-am sarutat din nou. Toate grijile mi-au disparut in acel moment. Ma simteam atat de implinita.. Simteam ca in sfarsit am facut alegerea corecta.

          -Ii dau iubirii o sansa..