Reintalnirea

Drogul favorit.

 Ok.. stiu ca am intarziat din nou cu postarea capitolului.. Dar Hey! Tocmai aveti aprte de cel mai lung capitol scris vreodata de mine \:D/

Am incercat sa-l fac mai lung ca sa ma revansez :D

Sper sa va placa >:D<

Ah.. si am atasat acolo in drapta o melodie pe care o ador si care mi-a dat inspiratie la scrierea capitolului.

Enjoy :D

>:D<

_____________________________________

Cap XIII

Drogul favorit.

            In dimineata urmatoare, ca niciodata, Vlad s-a trezit devreme si mi-a aparut la usa. M-a spus ca nu a mai putut sa astepte, trebuia sa ma vada. Apoi s-a oferit sa ma conduca la scoala.

            -Dar, Stefan? El nu vine?

            -Ba da. El a luat-o inainte.

Era perfect. Nu vroiam sa ma mai vada cu fratele lui. Nu vroiam sa-l ranesc din nou.

Tot drumul pana la scoala nu am scos un sunet. Vlad a inceput sa-mi povesteasca nu stiu ce comedie idioata la care s-a uitat noaptea trecuta. Imi povestea cu atata entuziasm si radea atat de tare incat aproape ca ma deranja. Dar nu i-am comentat nimic, doar il aprobam din cand in cand lasandu-l sa creada ca il ascult. De fapt eram cu gandul total in alta parte.

            Totul incepea sa fie atat de ordinar alaturi de Vlad. Nu mai simteam nimic puternic pentru el. Intr-adevar imi era foarte drag, dar nu mai exista scanteia aceea intre noi. Nu mai simteam nimic din ce simteam la inceput. Credeam ca o noapte petrecuta impreuna o sa ma faca sa-l iubesc mai mult, dar la mine s-a intamplat contrariul. Toata presupusa iubire pe care o simteam pentru el s-a stins parca dintr-o data.

Incepeam sa ma gandesc la despartire, dar nu mi se parea corect. Nu fata de mine, ci fata de el. Chiar daca nu mi-a spus-o niciodata, daca Vlad era indragostit de mine? Adica, nu parea el atat de nebun dupa mine, dar se comporta foarte frumos si imi respecta orice decizie. Era prea bun.. Mult prea bun pentru mine.

Nu stiu de ce, dar mereu am avut o chestie pentru baietii care nu se lasau prada farmecelor mele orice as fi facut. Probabil de aceea eram atat de disperata dupa Vlad..

Da, asta s-ar putea sa fie un motiv.. Pentru ca Vlad nu m-a cautat decat dupa cateva saptamani de la reintoarcerea in tara. Inca nici nu stiam motivul. Trebuia sa-l intreb.

            -Am ajuns..

            -Da. Pai, te astept la 1?

            -hmm, sigur.

            -Ok, mi-a dat un sarut scurt pe buze apoi mi-a mangaiat parul, ne vedem atunci.

L-am privit plecand. Eram foarte confuza. Stiam ca nu era corect ceea ce simteam, dar nu puteam sa schimb nimic. Desi, puteam sa continui sa ma mint, sa arat ca si cum totul ar fi perfect, sa arat ca sunt fericita alaturi de prietenul meu, dar nici asta nu era corect. Nici fata de mine, nici fata de el. Ce era de facut?

            Am intrat in scoala. Ma indreptam cufundata in ganduri. Toti treceau pe langa mine ca niste fulgere, doar eu ma miscam atat de incet incat aveam impresia ca mai mult stau pe loc. Drumul pana in fata clasei mi s-a parut foarte lung, ca un tunel intunecat si ingust.

Am simtit cum m-am ciocnit cu cineva sau ceva, nici nu eram sigura. M-am trezit din visare si am ridicat privirea.

            -Si iata si lumina de la capatul tunelului, am spus atat de incet incat cred ca doar eu m-am auzit vorbind.