Povestea Noastra {Cap II- part 2}

2.8K 80 15
                                    

** Part 2.

Am ramas pe plaja si am povestit mai mult de doua ore. Stefan se schimbase atat de mult, nu-mi venea sa cred cand il vedeam atat de matur. Incetul cu incetul incepeam sa-l descopar si sa aflu cat mai multe despre el, si cu cat aflam mai multe cu atat il indrageam mai mult.

Dar ceva nu se schumbase la el. Chiar daca fizic arata ca un tanar matur, inca avea momentele lui de copil ingamfat care se credea buricul pamantului. Incerca sa-mi demonstreze ca nu e deloc sentimental, romantic si tot ce tine de asta. Si reusea. Cu fiecare frazaimi dadeam seama ca era putin pesimist cand venea vorba de dragose. O fii suferit? Sau poate ca pur si simplu nu a fost indragostit niciodata.. Cred ca a doua varianta. Nu avea incredere in oameni, in general, fiecarui om pe care-l cunoaste gasindu-i cate un defect, iar cand venea vorba de el nu era deloc modest.

Dar, cu toate marile lui mici defecte, am inceput sa-l plac. A inceput sa-mi placa sa ma aflu in compania lui.

Dupa sute de minute de vorbit doar despre noi si despre ce am facut in acei 7 ani, nu m-am mai putut abtine si l-am intrebat despre fratelel lui.

-Si Vlad?..

Cred ca m-am inrosit putin cand l-am intrebat deoarece am simtit cum fata si urechile au inceput sa ma arda. Va dati seama? Daca doar la pronuntia numelui sau am reactionat asa.. cum voi reactiona cand il voi revedea?

Specificul lui zambet strengaresc i-a aparut din nou pe fata, iar ochii lui ma priveau intr-un fel care-mi spunea „ Stiam eu! Stiam ca n-o sa mai rezisti mult.”

Ei bine,i-am ignorat acea privire de invingator pe care o avea in momentul in care l-am intrebat.

            -Ce te uiti asa la mine? Stiu ce gandesti, dar era si normal sa intreb de Vlad, nu? Doar obijnuiam sa fim cei mai buni prieteni..

            -Da, ai drepatate. A schitat un zambet. – Pai Vlad.. a venit si el acasa si avem de gand sa ramanem aici un timp.

In acel moment imi venea sa sar in sus de fericire. Va dati seama ca eram extrem de fericita gandindu-ma ca o sa-l am pe Vlat atat de aproape pentru mult timp, ca o sa-l vad in fiecare zi si ca prietenia noastra o sa se reinnoiasca.

Stefan a observat extazul in care ma aflam asa ca a inceput din nou cu tachinarile lui obisnuite.

            -Acum, stiam eu ca t-a fost dor de mine, chiar daca nu ai vrut sa o arati, dar nici chiar asa..

Normal nu m-ar fi deranjat nici catu-si de putin aceasta fraza, dar de data aceasta fiecare cuvant care-i iesea din gura si fiecare privire jucausa a lui imi dadeau o stare de nervozitate, asa ca, incapatanarea din mine, cea care nu ma lasa sa crec ca macar o minuscula aprticica din ce a zis Stefan ar fi adevarata, m-a ademenit sa neg totul cu niste cuvinte rostite balbait, care dadeau senzatia ca ma ascund dupa deget. Dar, Stefan, fiind baiat, nu si-ar fi dat seama ca s-ar putea sa-l plac, sa-la ccept ca prieten, sa-l agreez sau sa-l indragesc putin nici daca i-as fi spus in fata.

Ce sa-i faci? Asa-s baietii.

ReintalnireaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum