Reintalnirea

Povestea Noastra {Intalnirea-cap IV}

Cap IV

Intalnirea

De obicei nu ma trezesc foarte bine dispusa, ci mai degraba extrem de somnoroasa si imbufnata. Dar dimineata aceasta toata lumea a avut o surpriza. Am ajuns la scoala nerabdatoare si cu un mare zambet pe fata. Motivul? Nici eu nu stiam exact. Stiam doar ca eram mai nerabdatoare ca niciodata sa ajung la scoala, sa ies in pauze si sa caut pe hol o fata zabareata si foarte familiara. Simteam nevoia sa-l vad in fiecare pauza si sa-l tachinez.

Desi, de fiecare data cand il vedeam imi aminteam de Vlad si putin ma intristam la gandul ca de atata timp s-a intors si nici macar nu a trecut sa ma salute.

In acele momente ma intrebam daca mai era suparat de ce nici am vrut sa-i mai vorbesc inainte sa plece, dar tot eu imi raspundeam ca nu avea cum sa mai fie suparat pe acea fapta copilareasca de acum sapte ani.

Apoi intram la ore, iar eu inca adancita in gandurile mele, ma trezeam in mijlocul orei cu proful langa mine intrebandu-ma ce fac, iar colega sau colegul de banca ma scoteau din incurcatora inventand fel si fel de scuze pentru a nu fi penalizata ca nu eram atenta la ore.

Cateodata nu-mi venea sa cred cata rabdare aveau cu mine Ruth si bogdan si cat de mult ma intelegeau chiar daca de multe ori ne ciondaneam, desi nicio cearta de-a noastra nu era din rautate, mai emreu contrazicandu-ne in gluma.

In fiecare zi cand ieseam de la ore, Stefan ma astepta in fata clasei si mergeam spre casa razand si comportandu-ne ca si cum am fi cei mai buni prieteni.

Mi se parea ciudat ca atunci cand eram singuri eram prieteni, iar atunci cand mai era cineva prin preajma ne comportam ca soarecele si pisica, dar nu neg ca imi palcea acea situatie.

Au trecut zile, saptamani, si nu intampla nimic nou. La scoala aceeasi poveste, acasa la fel.. totul era deja o rutina de care incepeam sa ma plictisesc, desi, un singur lucru se schimba. Eu si Stefan aveam in fiecare zi alte motive de cearta. Dar de fiecare data ne certam, mai bine zis ne contraziceam, din cauza altora. Ba ca mie-mi place aia, lui ii place aia. Aia e mai buna, el ca cealalta e mai buna si prostii dinastea.

Acea rutina a luat o pauza in prima duminica din octombrie, cand, in sfarsit am primit un semn de viata de la Vlad.

Doamne cat am asteptat acea clipa, sa primesc macar un mesaj de la el in care sa-mi ceara o intalnire. Da, asa este. Mi-a spus ca vrea sa  ne intalnim la locul nostru pentru ca are o surpriza pentru mine. Am citit si am recitit acel mesaj de zeci, poate chiar sute de ori pentru ca vroiam sa ma asigur ca e real, si de fiecare data inima imi batea mai tare. Simteam cum picioarele mi se inmuiau, fata imi lua foc, iar in stomac aveam o senzatie pe car en-am mai avut-o de ..Bine, de putin timp. Dar niciodata nu a fost atat de puternica.

Am probat zeci de outfit-uri, am incercat sute de frizuri, ba chiar a avut o „tentativa” de make-up. Vroiam sa fiu perfecta, vroiam ca el sa se indragosteasca de mine doar privindu-ma.Eram atat de nerabdatoare sa-l vad incat am inceput sa numar secundele.Dupa o sesiune de probat haine, de incercat frizuri si de machiat, m-am imbracat cu adoratii mei skinny jeans, o bluzita baby-doll turcuaz si balerini. Pana la urma mi-am lasat parul defacut si mi-am facut niste bucle lejere pe care le-am lasat sa cada pe umeri. Putin rimel, un strat de balsam de buze incolor si gata.

Am ajuns pe plaja inainte cu 10  minute de ora intalnirii si am asteptat asezata pe nisip. Era atat de frumos afara. Cand am privit spre cer a doua ora am observat ca soarele era pe cale sa apuna. Ciudat.. dinc ate stiam eu in cotombrie soarele apune cel putin la 17:30.. In fine.

M-am uitat la ceas. 17:00, ora intalnirii. Un baiat inalt si slabut se indrepta spre mine. Era chiar el. Inima imi batea atat d e tare incat aveam impresia ca avea sa-mi iasa din piept. Ba chiar a inceput sa tremur. Picioarele mi s-au inmuiat, nefiind in stare sa ma ridic de pe nisip.