Reintalnirea

Vreau sa fiu cu tine.

Imi doream ca acel moment sa nu se termine niciodata. Imi doream cu atata ardoare sa il sarut in continuu, sa-l simt aproape de mine, sa-i privesc fiecare miscare.

Simteam cum incet, incet, buzele lui se desprindeau de ale mele.

            -Nu inca.. am soptit inca tinand ochii inchisi. Apoi i-am simtit buzele fierbinti pe fruntea-mi uda. Am deschis ochii si l-am vazut zambind. Avea un zambet atat de angelic, de linistit, de multumit, iar al meu era la fel. Nu am facut nimic, doar ne-am privit fara incetare minute in sir.

Nu ne mai puteam satura unul de altul, ne priveam ca si cum ar fi ultima oara cand ne vedeam..

Si probabil ca asa si era. Desi speram sa fim impreuna mereu, probabil ca aceasta era prima si ultima oara cand ne puteam bucura unul de celalalt.

Apa aproape rece de la dus continua sa ne ude. Desi vedeam ca eram amandoi piele de gaina, nu ne pasa. Nu puteam simti frigul.

            -Ar trebui sa plec..

            -Inca nu..

            -Dar..

Nu am apucat sa continui. Buzele lui mi-au oprit cuvintele sa iasa. Acel sarut scurt parca a fost mai frumos decat toate sarutarile lungi de care am avut parte cu alti baieti.

            -Totusi, ar trebui sa plec.

M-a privit de sus pana jos foarte amuzat. Parea ca e pe punctul de a pufni in ras. Nu stiam de ce se comporta asa. Aproape ca incepusem sa ma enervez la gandul ca acel sarut dintre noi a fost una dintre glumele proaste ale lui, dar apoi m-am uitat in jos si am realizat ca eram uda leoarca.

Mi-am dat ochii peste cap si am iesit din cabina de dus.

            -Si acum?

Continuam sa ma uit la hainele mede ude mai venindu-mi sa plang. Chiar daca acesta putea fi un motiv in plus sa mai raman, si oricat de mult mi-as fi dorit sa mai raman si daca nu aveam hainele unde, nu puteam. Din clipa in clipa putea sosi Vlad.. Si atunci, ce avea sa creada? Ce avea sa-si imagineze? Daca mai ramaneam doar o clipa in acea casa urma sa intru in mari probleme.

Stefan probabil ca a citit ingrijorarea pe chipul meu deoarece a iesit repede din dus si s-a oferit sa-mi dea ceva de imbracat ca sa ajung acasa fara aprindere la plamani.

Am urcat la el in camera si in timp ce Stef imi cauta niste haine cat de cat prtrivite, imi uscam parul.

            -Gata, ti-am gasit, mi-a pus pe pat un teanc de haine. Vezi care ti se potrivesc.

Mi-a fost foarte greu sa-mi gasesc ceva care sa mi se potriveasca, avand in vedere ca Stefan era cu cel putin un cap mai mare decat mine.  Intr-un final mi-am luat un tricou alb, simplu si o pereche de pantaloni de trening pentru ca erau in elastic si erau singuri care nu cadeau de pe mine. Puteam obesrva ca Stefanut deabea se abtinea sa nu rada cand ma vedea imbracata asa. Eu, dura de mine, incercam sa par frustrata de faptul ca lui i se parea amuzant felul incare aratam ina cel moment, dar zambetul pe care Stefan ma facea sa-l am mereu pe buze ma dadea de gol.

            Cand m-am pregatit sa plec, Stefan statea in usa nestiind ce sa faca. Vroiam sa-i spun „Saruta-ma”, dar nu eram sigura daca era bine ca acest joc al nostru sa continue asa ca am plecat spunandu-i un simplu „Ne mai vedem”.

            Am intrat in casa incercand sa nu fac niciun zgomot. Nu vroiam sa-i deranjez pe mama si tata, dar mai ales, nu vroiam sa ma ia la intrebari.