Capitolulu 23. Am avut o viata grea! (din perspectiva lui Marcus)

258 15 2
                                    

              Buna! Un nou capitol a fost lansat la apa! La media aveti o poza cu Denise! Bineinteles ca nu arata exact cum mi-am imaginat, dar este cea mai aproapiata de adevar.

               Sper sa va placa capitolul!

************************************************************************************************************

  Este frig afara! Focul de tabara abia daca ne incalzeste! Ce frumos ar fi fost daca eram in excursie si nu pierduti cu vietile periclitate. Suntem toti cu nervii la pamant, infrigurati si insetati. De cand ne-am asezat tabara, fiecare dintre noi isi rumega cina saraca si uscata. Mancarea mai buna si cea mai mare rezerva de apa erau in ghiozdanul pilotului. Care a murit! Inca sunt nervos ca s-a intamplat asa ceva, ca a murit! Aveam o sansa de a iesi din padure!

            Stiu ca nu a fost bine cum am reactionat! Nu trebuia sa imi vars nervii pe Denise, ea nu era vinovata cu nimic! Dar atunci la cine sa fi urlat? La Mary? Nu as putea face niciodata asa ceva! O… o iubesc pe Mary! Cat de bin ear suna: “ Mary a mea”! Dar nu am cum sa spun acest lucru! Ea este Mary a lui Alexander! Ma doare? Da, normal! Dar nu vreau sa incerc sa o cuceresc! Vad ca este fericita si nu vreau sa intervin chiar daca acest lucru ma face pe mine nefericit! Oricum, m-am obisnuit cu nefericirea, atatia ani am avut timp sa ma obisnuiesc cu ea!

       ―  Uite, Mary! Bea si de la mine!

       Tresar! Vocea lui Alexander m-a speriat. Nici nu am realizat cand am terminat de mancat! Si nu doar eu, toata lumea. Iar acum apare problema apei. Jumatate de litru pe zi este mai mult decat insufficient, mai ales daca si mancarea iti provoaca sete…

        ― Nu vreau, iubitule! Multummesc!

        ―   Mary, trebuie sa te hidratezi! intervin eu. Uite, ia si de la mine!

        ―  Tut e-ai saturat? ma intreaba ea sceptic.

        ―  Da!

        ―  Oh, Marcus! Nici tu nu te crezi! imi spune ea. Cum va descurcati voi asa ma descurc si eu!  Toti vom iesi vii din padurea asta!

        ―  Vom iesi! O linistesc eu! Ar trebui sa ne odihnim acum! Nu stim ce ne rezerva ziua de maine.

                      ― Cineva trebuie sa stea de paza! vine cu idea Deny.

                      ― Stau eu! se ofera imediat Mary!

                    ―  Ba nu! Stau eu! se ofera  Alex.

                    ―  Cine are incredere in tine? Ne omori pe toti in somn! se ia la harta Damian.

                    ―  Nu te lua de fratele meu! il cearta Deny.

                    ―  Eu ar trebui sa stau de paza, doar sunt Fata Bionica! continua Mary sa se lupte.

                    ―  Gata! ridic eu vocea. Voi va culcati! Eu pazesc!

                   Surprinzator, toti au fost de accord. Bine, mai putin Mary care se lupta in continuare sa stea ea de paza. L-am lasat pe Alex  sa o calmeze.

            Ceilalti s-au culcat  pe pamant in jurul  focului moribund. Eu mi-am gasit o piatra cativa pasi mai departe. M-am oferit sa stau de paza pentru ca simt nevoia de liniste. Doar eu si padurea care cel mai probabil ne va servi drept mormant.

*************************************************************************************

  ―  Marcus! Deranjez?

Fata bionicaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum