Exact ca in ziua precedenta, la lasarea serii ne-am oprit din mers. Baietii au facut focul si toti ne-am mancat in tacere cina uscata si ne-am baut mica ratie de apa. Apoi am inceput sa ne uitam unii la altii.
Pe parcursul drumului, m-am tot uitat la saraca Mary. O vad cat sufera. Observ pentru ca sunt prietena ei si o cunosc. Dar vad ca abia se abtine sa nu se exteriorizeze. Prietena mea a fost mereu o luptatoare.
― Auziti! se trezeste fratele meu. Oare ne cauta cineva?
― Bineinteles, boule!ii raspund. Mama si tata!
― Ce cred oare ca am patit?
― Probabil ca am murit sau ne-am refugiat la un prieten de-al vostru. isi da Mark cu parerea.
― Noi nu avem prieteni decat in San Salvador. spune confuz Alex.
― Ba nu! ma trezesc eu.
Se uita ciudat la mine.
― Ai innebunit? Unde mai ai tu prieteni?
― Amandoi, Alex! Mai stii intalnirea aia la care ne-au tarat ai nostri acum doi ani? In America Latina?
― Nu!
― Aia... American Airlines! Compania familiei... Garcia!
― Scuze surioara! Tot nimic!
― Trebuie sa iti amintesti! Sala imensa de bal, alba, plictiseala mare! A venit la un moment dat o fata sa ne intrebe daca i-am vazut parintii si daca stim vreun loc in care sa se ascunda de ai ei pentru canu mai vrea sa cunoasca alte persoane de care oricum nu ii pasa. Si toata seara ne-am plictisit impreuna.
― Aaa! Fata aia rasfatata si plina de aere, antisociala cu care ai vorbit despre garderoba. Da,mi-o amintesc! Cati ani avea? Noua? Zece?
― Este cu doi animai mica decat noi, Alexander! Avea paisprezece ani! Carla Garcia! Probabil cred ca ne-am dus la ei!
― Nucred ca mai cred asta. zice Mary. Sigur au vorbit cu parintii ei pana acum. Povesteste-mi despre ea!
Mas simt prost fata de Mary. Ea nu ma are decat pe mine. Bine, acum ii are si pe Alex, Mark si Damian dar doar pe mine... fata. Oare cum este sa nu ai prieteni? Nu as vrea sa imi imaginez o astfel de viata. Trebuie sa fie oribil! Eu sunt singura persoana care i-a ramas alaturi. Nu stiu cat de greu ii este si nici nu imi doresc. Mary este o persoana puternica, eu nu as fi putut rezista in situatia ei. Si nu s-a plans niciodata. Nici acum, cand a ramas fara parinti, nu se exteiorizeaza desi stiu ca durerea pe care o simte nici nu se poate exprima in cuvinte. Mary este un inger! Un inger puternic! In fie care zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca am o prietena ca ea. Tocmai de aceea nu as vrea sa ii povestesc despre Carla. Ma simt de parca... nu stiu... d parca m-as lauda. Pe cat de grea a fost viata ei, pe atat de perfecta a fost a mea. Eu am stiut intotdeauna de unde ma trag, am stiut ca sunt printesa. Am trait ca o printesa.Parintii mei traiesc, sunt langa mine, am multi prieteni, o viaa normala. Pana si fratele meu, cat este de enervant, il ador, este fratele perfect. Fara el nu as putea trai.
Desi nu mi-as dori niciodata o viata ca a lui Mary si nu as dori asa ceva nici celui mai mare dusman al meu, as face cu placre schimb cu ea, de o mie de ori! Pentru ca ea sa scape de greutati! Pentru a avea o viata normala! Dintre toate persoanele din lume, Mary merita cel mai mult o viata normala. Poate suna nebunesc din partea mea, de ce sa renunt la viata mea perfecta pentru ea? De ce sa traiesc eu in iad? Pentru ca o iubesc! Este cea mai buna prietena a mea, este sora mea! Si as face orice pentru ea.
― Mary! ii zic. Nu cred ca este cel mai potrivit moment.
Incpe sa rada.
― Ma menajezi cumva? S a stii ca nu ma deranjeaza daca mi te lauzi! Chiar vreau sa te lauzi! Eu stiu care este relatia dintre noi! Iar data viitoare cand vrei sa eviti o conversatie in padure ma astept sa vii cu ceva mai bun decat „ discutia nu isi are locul aici”. Dupa cum vezi, nu avem ce face mai bun.
Incep si eu sa rad.
― Bine, domnisoara inteligenta! zic eu. Ce vrei sa stii?
― Tot, bineinteles!
― Nu este foarte mult de zis. Ne-am cunoscut la petrecera data de parintii ei. Cum am mai zis, cauta o ascunzatoare. Am gasit-o impreuna. Domnul „ iubitul Fetei Bionice” de aici a stat mai mult de decor.
― Vorbeati despre haine! se baga fratele meu.
― Ma lasi sa povestesc? Daca iti amintesti bine, si vad ca nu prea iti amintesti, am vorbit si despre alte lucruri: masini, tron, viata!
― Nu si despre sport!
― Pentru ca nu ne intereseaza subiectul. Asa, revenind. Dupa ce ne-am intalnit, seara a devenit foarte interesanta. Tot alergam si ne ascundeam de parinti!
― Si am primit niste urlete de toata frumusetea in seara aceea! isi ainteste Alex nostalgic.
Rad. Mary, Mark, Mian si Alex rad si ei.
― Ati mai vorbit?
― Da, dar foarte putin si foarte rar. Fiind ocupata cu scoala, cu tine si cu Damian, nu mi-a ramas timp.
Mary se intristeaza brusc.
― Oh! Imi atat de rau, Deny! Nu am vrut sa fiu o povara!
Raman uimita.
― Tu povara? Mary, zgarietura aia ti-a afectat cumva creierul? Imi place sa stau cu tine, daca nu imi placea nu o faceam!
― Oh, Denise! Esti cea mai buna prietena din lume si cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata!
― Te iubesc surioara!
― Si eu pe tine!
― OK! Toti ne iubim, eu fac de paza! zice Mian.
― Nu, iubitule! ii zic. Lasa-l pe Alex!
― Pe mine nu ma intreaba nimeni daca vreau?
― Toti stim ca vrei!
― Si eu vreau! se plange Mary.
― Tu nu poti, amiga! ii spun.
― Stiu! imi raspunde suparata.
― Marcus! zice Alex. Te rog, ai grija de iubita mea in noaptea asta!
― Cu multa placere, Alex! Esti in siguranta cu mine!
Alex merge sa stea de paza. Eu ii arunc o privire de avertizare lui Marcus si vad ca a prins mesajul. De noaptea trecuta, de cand mi s-a destainuit am foarte mare grija la tot ce face, nu vreau ca Mary sa mai sufere! Iar Marcus stie asta!
CITEȘTI
Fata bionica
Ciencia FicciónMulta lume are accidente, corect? O mana rupta, o julitura, o zgarietura... " semne de buna purtare". De ce tocmai eu m-am pricopsit cu puteri bionice? Nu stiu! Ma numesc Mary! Sunt o fata aparent obisnuita si va invit sa imi aflati povestea!
