Fata bionica

Capitolul 4. Cine ar fi crezut ca e asa tare sa fii fata?

        HEYYY!!! In sfarsit posez! Tin sa va anunt ca actiunea va aparea destul de curand in cartea mea, asa ca mai avetiputin de asteptat! Sper sa va placa acest capitol!

************************************************************************************************************

        Sunt asa obosita!!! Deny a pus ceasul sa sune la ora 10:00! Credeam ca la 20:00 vine Damian si cand i-am zis asta prietenei mele a inceput sa rada zicand ca avem mult de lucru si vom fi norocoase daca terminam. 

        Si tot ea a avut dreptate. Pana am mancat s-a facut deja 11:30. Parintii mei mereu ne baga pe gat tot frigiderul. Avem noroc ca nu ne ingrasam. De la 11:30 pana la 13:30 au urmat dusul cu epilarea iar apoi ne-am facut parul ceea ce ne-a mai luat doua ore bune! Eu mi-am lasat cascada blonda de par libera pe spate si foarte bine intinsa cu placa, desi parul meu este deja intins de la natura totusi nu atinge perfectiunea fara putin ajutor. Deny si-a aranjat parul lung si negru altfel. Ea de obicei isi intinde parul dar a zis ca azi vrea sa isi impresioneze prietenul asa ca in doar doua ore parul ei a devenit o minunata cascada valurita.

          ― Ok! Este 15:30 si pare ca am terminat. De ce nu m-ai lasat sa dorm???

        Deny zambi diavolesc! Niciodata nu am mai vazut-o sa zambeasca asa. Mi-a spus ca a invatat sa acorde acest stil de zambet in tabara dar eu nu l-am mai vazut pana acum. Este absolut infricosator!

         ―  Draga mea, a zis zambind in continuare, nu am terminat. Ne facem unghiile din nou apoi ne machem, iar daca nu ne place...

         ―  O luam de la capat. am terminat eu propozitia in locul ei. Stiu! Hai sa trecem la treaba daca vrem sa terminam la timp.

        Mda! Dupa asta se ghideaza Deny in viata. La 19:30 am terminat pregatirile. La insistentele prietenei mele m-am apropiat de imensa prelata din camera mea de marimea unui intreg perete si m-am oprit. M-am blocat. Dupa prelata asta se afla o oglinda imensa, cat tot peretele cum am mentionat mai sus. Dupa operatie nu am mai putut sa ma privesc in oglinda. Chiar daca la exterior eram acceasi, interiorul meu ma speria. Vedeam un monstru in oglinda accea, si aveam mereu cosmaruri noaptea asa ca mama a acoperit-o. Acum a venit momentul adevarului, dezvelirea oglinzii. Niciodata nu am stiut de ce ai mei nu au vandut oglinda dar acum stiu. Din acelasi motiv pentru care au pus si bani la pastrare. Sperau ca intr-o zi voi hotara sa ies afara si sa dau piept cu lumea. Ce nu realizeaza nici ai mei nici Denise este ca eu ies afara doar pentru o seara. Doar pentru a salva relatia prietenei mele! Atat si nimic mai mult! Dupa seara asta ma voi intoarce acasa si nu voi mai iesi niciodata. 
         Frate! De ce ma tem atat de tare? Este doar o nenorocita de oglinda. O oglinda care m-a facut sa am vise urate, care m-a facut sa am nevoie de un psiholog dar totusi o oglinda. Am mai inspirat o data adanc, am apucat materialul roz cu ambele maini si m-am uitat la Denise care facuse exact acelasi lucru. 

         ― Suntem impreuna in asta prietena draga, mereu am fost! Tu ai fost blestemata sa porti scheletul mecanic dar suferinta am impartit-o in doua. Si a fost mai bine asa. Toata viata am fost alaturi de tine si voi fi si acum. Este doar o nenoricita de oglinda pe care o vom domina pentru ca suntem asa frumoase si o sa o facem impreuna, prietena mea. 

         ― La trei? am intrebat zambind.

         ― Nu. Acum!

        In secunda urmatoare prietena mea a tras prelata si am fost nevoita sa fac si eu la fel. Ne-am dat cativa pasi in spate pentru a nu fi prinse sub materialul greu. Eu am inchis ochii. Cand am simtit ca toata prelata a cazut inca aveam ochii inchisi. Mi-am facut curaj, este doar o oglinda! Nu pot fi o lasa! Am deshis ochii si ceea ce am vazut m-a lasat muta!!! 

        Eram eu! Dar totusi o alta eu. Atatia ani de zile nu mi-a pasat cum arat.Nu ma machiam, nu ma aranjam. Dar cand privesc acum in oglinda vad… o fata fumoasa cam de 1.80 inaltime, cu parul blond, lung pana fund, cu tenul perfect si un machiaj fin aplicat de cea mai buna prietena a ei. Pentru aceasta unica iesire m-am imbracat cu un tricou negru care se muleaza perfect pe corpul meu punandu-mi in evidenta sanii si corpul facandu-ma sa arat… sexy. Se pare ca blugii scurti si taiati ajuta enorm de mult tricoul in creearea unei transformari impresionante. Din fata banala si ciudata am ajuns sa arat ca unul din acele fotomodele de la TV. Denise imi sesiza socul de pe fata si incepu sa rada. 

         ―  Iti place ce vezi? ma intreba ea.

        ―  Nu prea stiu la ce ma uit, sincer! 

        ―  La tine. Asta esti tu!Esti o zeita a frumusetii doar ca pana acum nu ai vrut sa realiezi asta. Dar trebuie sa recunosti, fac minuni nu???

        Am inceput si eu sa rad la aceasta afirmatie. Prietena mea este asa " modesta"! 

        ―  Chiar faci minuni! Cine ar fi crezut ca este asa distractiv sa fii fata? 

        Am inceput sa radem din nou pana cand o bataie in usa ne-a facut sa ne oprim. 

        ―  Intra! am zis. Mama? Ce s-a intamplat?

        Mama mea intrase in camera cu o expresie fericita dar imediat ce ne-a vazut a trecut la o expresie socata.

        ―  Nimic dragelor! Doar, aratati asa de bine amandoua! A! Si a venit Damian. Este jos, va asteapta. 

        Am coborat amandoua fulgerator, mama venind mai incet in urma noasta. Damian era imbracat cu un tricou rosu cu emblema liceului orasului si o pereche de blugi largi. Denise nu mi-a zis nicioadata cat de bine arata iubitul ei. Parul negru tuns scurt era asezat in stilul acela neglijent pe care il prefera baietii iar inaltimea lui era impresionanta chiar si pentru mine. Sa fi avut cel putin 2 metri. In ambele maini tinea cate un buchet de flori. Ne-am apropiat de el. Mie mi-a intins un buchet iar pe celalat il oferi Denisei. 

        ―  Buna! Ma numesc Damian! a spus imbratisandu-ma. Imi pare bine sa te cunosc in sfarsit.

        ―  Mary! Si eu ma bucur.

        Dupa acest schimb de replici se intoarse spre Denise.

        ―  Cat de bine arati iubito! Trandafirii se ofilesc iar soarele se rusineaza cand te vad pe tine. Insasi zeita frumusetii se inclina in fata ta! 

        Deny sari in bratele lui si il saruta.

        ―  Si mie mi-ai lipsit poetule! ii sopti ea apoi il saruta dn nou. 

        ―  Deci.... mergem? intreba Damian nesigur uitandu-se la noi. Sunteti gata de o seara de neuitat? 

        ―  Da! tipa Denise extaziata.

        ―  Da! Fara evenimente notabile, sa speram!

        ―  Poftim? intreba buimacit Damian.