Heyy! Uitati noul capitol! Imi pare extrem de rau ca a durat atat de mult dar nu mai am timp de nimic. Scoala, BAC-ul.... Si mai am si inspiratie lipsa. Stiu ca nu vreti sa auziti scuzele mele dar am smtit nevoia sa va spun ca nu v-am uitat.
Nu va condamn daca vret sa scoateti cartea de la biblioteca din cauza intarzierii mele ( desi bineinteles ca nu as vrea sa faceti asta ). In urmatoarea perioada voi posta mai greu dar voi posta. In fiecare moment liber stau si scriu.
Mai zic o chestie si va las sa cititi. In semn de regret fata de voi m-am chinuit sa fac capitolul asta mai lung. Deci bucurati-va de 10 pagini de microsoft word.
Lectura placuta! Va rog sa criticati la sange! :)
P.S: Am corectat capitolul! imi pare rau daca ati apucat sa cititi cu greseli...
*******************************************************************************************************************
Ne-am urcat in masina lui Damian si am pornit la drum. Daca ne-ar fi vazut cineva fetele, ar fi lesinat de ras. Damian era socat de faptul ca eu sunt pesimista, Deny avea o fata de indragostita incurabila iar eu, cum am mai spus, eram pesimista pana la Dumnezeu!
In momentul in care am pasit pe veranda din fata casei m-am simtit emotionata si fericita in acelasi timp. Pana acum nu mi-am dat seama ca imi lipseste exteriorul. Dar inca sunt hotarata sa ma reinchid in casa. Poate sunt masochista dar imi pasa mai mult de siguranta oamenilor din oras decat sa ma simt eu bine.
Am revenit in prezent si cred ca ar fi fost mai bine daca inca as fi visat cu ochii deschisi. Este multa tensiune in masina asta. Sper ca un parc de distractii chiar este distractiv pentru ca tensiunea asta ma omoara. Poate daca incep o conversatie…
― Deci… cat avem de mers pana la parc?
― Inca jumatate de ora. a spus tensionat Damian.
Grozav!!! Daca mai stau cinci minute in masina asta o sa explodez. Parca se impacasera. Nu inteleg de ce cea mai buna prietena a mea si iubitul ei sunt iar suparati. Poate ar trebui sa stau in banca mea si sa nu ii intreb ce au patit dar curiozitatea ma omoara. Nu sunt genul de persoana care sa nu se bage in treburile altora.
― Hey! Ce ati patit? Cand am plecat de acasa erati cuplul perfect iar acum va purtati de parca ati fi inamici naturali! Ce am ratat?
― Mian ma inseala!
― Poftim??? Mian? E adevarat?
― Normal ca nu este adevarat. Ieri m-am intalnit cu o fata, Iolanda, pentru a o ajuta la chimie dar atat!
― Ce fel de chimie? Intreba Deny cu venin in glas.
― IUBITO! urla Damian. Te iubesc! Nu as putea sa te insel vreodata! Si… fie vorba intre noi, Iolanda e chiar urata.
― Atunci de ce m-ai inselat?
― Denise, daca Damian zice ca nu te-a inselat eu il cred. Am auzit aseara la telefon cu cata dragoste a vorbit si azi cand v-ati sarutat am vazut ca este adevarat.
― De cand esti tu Dr Love? Intreba ea soptit.
― De acum!
CITEȘTI
Fata bionica
Science FictionMulta lume are accidente, corect? O mana rupta, o julitura, o zgarietura... " semne de buna purtare". De ce tocmai eu m-am pricopsit cu puteri bionice? Nu stiu! Ma numesc Mary! Sunt o fata aparent obisnuita si va invit sa imi aflati povestea!
