Fata bionica

Capitolul 24. Sunt o luptatoare! ( din perspectiva lui Mary)

Buna! O noua marti un nou capitol! As vrea sa va multumesc foarte mult! Saptamana trecuta, din cauza voastra aproape am facut stop cardiac! Am facut peste 100 de voturi si toate aceste datorita minunatilor mei cititori! Daca as putea, as da tuturor dedicatie acestui capitol! Datorita voua " Fata Bionica a crescut atat de mult! Va multumesc! La media il aveti pe Burak Ozcivit in rolul lui Alexander!

Lectura placuta! Sper ca v-am surprins si de aceasta data!

*******************************************************************

O noua zi, noi provocari! Dimineata urmatoare, infometati dar mai ales insetati, am pornit la drum. Am o puternica stare de lesin din cauza deshidratarii dar si din cauza lipsei combustibilului ecologic de care am mare nevoie. Insa nu ma plang! In primul rand, pentru ca nu are rost iar in al doilea rand, pentru ca mi-as ingrijora prietenii iar ei si asa au alte probleme pe cap.

O lunga perioada mergem in tacere, fara tinta. Doar inaintam in imensul ocean verde in cautarea unei iesiri.

― Mi-a venit o idee!ma trezesc brusc.

― Ce idee, iubito?

Dar eu tac! M-am grabit sa vorbesc fara a analiza insa daca este sau nu o idee buna. Necesita mult efort si implicit, mult combustibil ecologic iar eu deja sunt foarte slabita! Si fara combustibil!

― Mary? imi atrage atentia Marcus.

Se pare ca iar m-am pierdut in ganduri.

― Uitati, nu stiu daca este o idee buna!

― Si totusi, ar putea fi mai OK fata de ce patim acum. intervine Damian.

― Da! Curaj, ma copine! ma incurajeaza Deny.

― Stii franceza? o intreaba uimit Marcus.

― Nu cred ca stie mai mult de doua cuvinte. rade Alexander. Prietena si da. Nici nu cred ca stie care este difernta dintre oui si wee.

― Stiu diferenta dintre oui si wee! Si crede-ma ca stiu mai multa franceza decat tine!

― OK! Gata! se baga Damian intre ei Avem timp si dupa ce ne salvam de certuri intre frati! Acum hai sa ne concentram doar pe cum sa iesim de aici in viata! Toti! Mary?

― Ma gandeam sa zbor, sa ajung deasupra copacilor si sa vad unde suntem.

― Numai mie mi se pare o idee proasta? intreaba Alex. Mary, deja esti slabita din cauza lipsei combustibilului. Daca esti si mai solicitata ai putea sa lesini!

― Nici mie nu imi place ideea, Alex, dar ce alta alternativa avem? spune Marcus.

― In caz de orice, suntem doi barbati puternici care sa o ajute. spune si Damian.

― Doi? intreaba confuz Alex.

― Da! Tu nu te pui ca barbat!

― Usor, iubitule! Lasa-l impace! il impaca Denise. Nu ai zis tu ca avem timp de cearta cand iesim si ca ar trebui sa ne concentram pe cum sa iesim de aici?

― Voi stati aici! le dau eu instructiunile. Sunteti atenti la tot ce misca! Nu va indepartati unul de celalalt! Fara zgomote puternice! Daca se intampla ceva, strigati! Stiti ca va pot auzi!

― OK sefa! spun toti, sincronizandu-se perfect.

Mi-am deschis aripile si am pornit intr-un nou zbor. Jur ca dupa ce iesim din padurea asta, o sa amalergie la culoarea verde tot restul vietii mele! Imi este greu sa zbor deoarece copacii sunt foarte apropiati iar aripile mele foarte mari abia razbesc printre crengile din e in ce mai apropiate. Acum sunt nevoita sa le rup cu mainile goale, noroc cu forta mea.

Resimt din ce in ce mai mult lipsa combustibilului ecologic. Ma cuprinde ameteala din ce in ce mai puternic. Ma asez pe o creanda, ma odihnesc putin si apoi continui. Sunt curioasa cat de mult am reusit sa parcurg. Ma uit in jos si raman surprinsa la vederea considerabilei distante. Nu mi-am dat seama ca am zburat atat de mult.

Aud soapte. Prima oara cred ca mi se pare dar apoi aud din nou. O aud pe Denise intreband daca vede bine ursul si daca il mai vede si altcineva. Il aud pe Marcus zicandu-le sa nu faca zgomote putenice sau miscari bruste si pe Mian confirmand apropierea ursului. Prietenii mei sunt in pericol iar eu trebuie neaaparat sa ajung la ei. Ma dau jos e pe creanga dar nu imi folosesc aripile. Ajung mai repede jos in cadere libera. Cand am ajuns la o distanta foarte mica fata de sol mi-am deschis aripile pentru a ameliora impactul.

Analizez rapid tabloul. Prieteni mei imbratisati si rupti de frica inghesuindu-se langa un copac si un urs mare grizzly uitandu-se la ei mai mult surprins decat fioros. Ma atrizat fix intre ei iar acum ursul se uita la mine dar tot nu pare a da semne de agresivitate. Ma intorc spre el si adopt o pozitie defensiva. Ursul se uita in continuare surprins. Mormaie spre mine apoi asteapta. Poate am innebunit eu dar pot sa jur ca incearca sa vorbeasca cu mine. Vazand ca nu raspund, mormaie iar. Apoi, brusc, ataca! Stiti cum este sa va treziti cu un grizzlype voi? Nici nuvreti sa stiti! Am apucat ursul si l-am dat de pe mine. A sarit din nou incercand sa ma muste dar l-am prins de piciorul din fata rupandu-il, apoi invartind-ul ca la streaptese, l-am aruncat intr-ul copac. Am asteptat urmatoarea lui miscare insa, ingrozit si rani, ursul a rupt-o la fuga. Sau a incercat!

Prietenii mei au venit in fuga sa ma imbratiseze si sa vada daca sunt bine. In timpul acestei actiuni am simtit o durere intepatoare in bratul stang.

Marcus, la sfaturile mele, mi-a indepartat materialul bluzei de pe rana facuta de urs, robabil in timp ce ii rupeam laba. Rana, desi nu este grava este adanca. Trebuie spalata si desi avem putina apa, fiecare a fost de acord sa cedeze cate putin pentru a ma ajuta pe mine. Le-am dat la fiecare pas instructiuni de spalare si legare a ranii. Cu ce am legat rana? Cu tricoul lui Alexander care a fost sfasiat inainte de a incercasa protestez.

Rana incepe sa ma doara din ce in ce mai tare, cu cat adrenalina din sange se risipeste. Presimt ca voi avea o noua noapte alba dar nu asta este problema. Sunt ranita, nu imi mai pot proteja prietenii! Fata Bionica este oficial scoasa din joc iar daca mai apare vreun pericol nu voi mai putea interveni.

Restul zilei am continuat sa mergem. Sa mergem fara tinta incercand sa iesim din padure. Dar stim ca vom muri insa nu vrem sa recunoastem acest lucru.

Ma doare foarte tare bratul, vad pete negre in fata ochilor iar starea de lesin este din ce in ce mai puternica. Insa nu ma plang cu voce tare. Sunt o luptatoare! Intotdeauna am fost!