Fata bionica

Capitoul 17. Totul va fi bine, iubito! ( din perspectiva lui Alexander)

         Buna! Am revenit cu un nou capitol si cu o noua surpriza: pam pam pam... capitolul este din perspectiva lui Alexander. 

        Acest capitol ii este dedicat unui scriitor foarte talentat de pe wattpad si proaspat ambasador. Acest Rob Michael are un talent deosebit si, eu personal, il respect foarte mult. Va implor, treceti si pe la povestile lui. Daca nu, voi pierdeti! 

        Lectura placuta!

 ***********************************************************************************************************

   Mary a inceput sa delireze. Din cauza durerii, normal! Imi pare rau pentru ea. Nu pot spune ca inteleg prin ce trece deoarece eu nu am trecut prin asa ceva. Ai mei sunt divortati! M-a durut desi nu aveam decat trei luni cand tata aparasit-o pe mama. Totusi nu i-am simtit lipsa prea mult, deoarece el inca facea parte din viata mea. Si Clarisa este minunata. Ca o a doua mama. Am si o sora minunata, desi cam enervanta uneori. Deci nu, nu am cunoscut durerea prin care iubita mea trece acum. Imediat dupa delir a fugit. A disparut aproape imediat dintre noi. Probabil fara sa isi dea seama si-a folosit puterea. Inutil sa mai spun ca plecarea noastra este amanita pe termen nedefinit. Pana cand Mary isi va reveni. Notarul, acel Davis, se va intoarce in alta zi sa incheie treaba cu testamentul. Cand iubita mea isi va reveni. Doamne cat il urasc pe acel Davis! Mi s-a parut un incompetent inca de cand l-am vazut prima oara iar parerea mea a fost confirmata in momentul in care nu a reusit sa isi faca treaba, sa comunice un amarat de deces! Noroc cu Marcus! El a fost bland cu Mary a mea. Desi o astfel de veste nu are cum sa sune bine oricat de bland ai spune-o.

            Acum sunt in Audi-ul meu. O caut pe Mary. Toata lumea o cauta. O fi San Salvador un oras mic dar sunt al naibii de multe locuri in care te poti ascunde. Tata a luat Lexus-ul si Clarisa Mercedes-ul. Denise a vrut sa ia Porsche-ul familiei. Marcus a plecat cu Loganul lui si i-am dat si Petuniei Jaguar-ul nostrum pentru a o cauta si ea. Damian a ramas acasa in cazul in care se va intoarce  acolo. Johanna nu a avut cum sa ne puna la dispozitie oameni si masini care sa ne ajute. In schimb, ne-a imprumutat niste aparate de comunicare.

            ― Ken aici! bazaie aparatul. Am cautat-o prin tot mall-ul. Nu este aici! Voi cum va descurcati?

            ― In piata nu e! se aude Deny. De ce nu am luat eu mall-ul? se plange ea.

            ― Pentru ca nu ai mai fi iesit de acolo. raspunde Clarisa. Nici prin muzee, cafenele si restaurant nu este!

            ― Am luat la puricat toate cladirile de birouri.  a zis si Marcus. Din pacate nimic. Am vorbit si cu Damian. Mary nu a ajuns acasa.

            ― Nici macar un om din oras nu a vazut-o. raporteaza Petunia.

            Acum asteapta de la kine sa spun ceva. Sa le spun ca am gasit-o si ca este bine. Se asteapta de la mine sa ii linistesc. Insa nu pot! Nu support sa o stiu pierduta pe fat ape care o iubesc.

            ― Alexander! se aude in difuzor vocea lui Marcus. Ai gasit-o?

            Nu! Nu am gasit-o! Tacerea mea nu este destul de sugestiva pentru tine? Lasa-ma! Lasati-ma toti!

            ― Alexander! se aude si vocea rastita a tatalui meu. Rapunde!

            Fara chef am apasat butonul aparatului pentru a vorbi:

            ― Ia mai lasati-ma! Nu am gasit nimic! Duceti-va naibii pe pustii! Am cautat prin fiecare afurisit de gang, pe fiecare afurisita de straduta! Iubita mea nu este nicaieri!