Fata bionica

Capitolul 9. O noua viata incepe!

                Dupa ce am fost de acord cu proiectul, am scapat de gura prietenilor mei iar restul serii a decurs chiar frumos. Am sfarsit in camera media. Si am fi ramas acolo, uitati de Dumnezeu daca nu ar fi venit mama Denisei sa ne ia la masa.

            Doamna Angeleye este chiar draguta. Vesela, amabila si sincer nu ii dai varsta de 40 de ani. Arata ca la 25 de ani. Inalta, blonda cu ochi albastri.

            Am mers la parter unde am luat masa in imensa sala de bal. Cumva, acolo a „ crescut” o masa de doispe persoane. Mama Denisei s-a asezat pe o parte a mesei. Langa ea fiind Deny si Mian. Pe cealalta parte eu si Xander iar in capul cel mai apropiat al mesei scaunul a ramas  liber pentru tatal Denisei.  Un valet a umplut masa cu bunatati. 50 de feluri de mancare ( nu m-am putut abtine, a trebuit sa le numar). De unele feluri nici nu am auzit vreodata. Am incercat sa iau cat mai putin din fiecare fel ca sa pot gusta cat mai multe. O perioada a fost liniste. Nu a vorbit nimeni.

            Denise si  Damian vorbeau din priviri cam ce faceam si eu si Alexander. La un moment dat doamna Angeleye a spart gheata:

              ―   Mary, cum te-ai hotarat sa iesi din casa in sfarsit?

            M-am uitat la Deny, nesigura daca sa dezvalui faptul ca ea si Mian au avut probleme in relatie. Prietena mea mi-a adresat o privire ingrozita, semn ca mama ei nu stia de cearta lor asa ca m-am hotarat sa ascund o parte de adevar:

              ―   Am vrut sa vad cu este sa petrec timp afara cu prietenii mei. In ciuda fricii mele de a-i rani pe cei din jurul meu, am iesit. Am avut incredere ca prietenii mei ma vor tine in frau daca s-ar fi ajuns in situatia ca eu sa devin pericol public.

              ―    Si totusi, s-a dovedit ca esti o eroina, ca esti dispusa sa mori pentru a salva oameni. Mary, un reprezentant al ziarului local a luat legatura cu mama ta astazi. Din moment ce nu erai acasa, mama ta mi-a facut legatura mie. Atat ziarul local cat si televiziunea vor sa iti ia un interviu in legatura cu evenimentele din parcul de distractii. Asta daca esti si tu de acord, bineinteles.

              ―   Un interviu? Mama, este prea mult pentru Mary deodata!

              ―   Denise Alexis Angeleye! Nu hotarasti tu ceste prea mult sau ce nu este prea multpentru o persoana! se rasteste doamna Angeleye.

            Deny se face mica in scaun. Nu imi doresc sa fiu in centrul atentiei si sa dau un interviu dar imi este jena sa o refuz pe doamna Angeleye. Complicata situatia. Sa zic „ da” si sa o tradez pe prietena mea cea mai buna sau sa zic „ nu” si sa risc sa pic prost in fata mamei sale? Ma uit din nou la prietena mea pentru confirmare si vad in ochii ei ca nu o va deranja orice as spune.

              ―   Este in regula, doamna Angeleye. Accept sa dau interviul.

              ―   Minunat! Jurnalistii vor fi aici maine la pranz. Si Mary, te rog sa imi spui Clarisa.

              ―   OK...Clarisa.

              ―   Mama, cand ajunge tata? Incearca Deny sa destinda atmosfera.

              ―   Nu stiu, iubito! Cred ca intarzie iar pe la munca. Trebuie sa ajunga din moment in moment.

            Am mai stat o perioada in tacere,fiecare cu ochii in farfuria lui. Oare asa este fiecare seara in familia Angeleye?

            Dupa vreo ora care a parut un secol, am ajuns la desert. Chiar cand ne pregateam sa mancam, se aude usa de la intrare iar in cateva momente tatal Denisei se aseaza la masa.