Fata bionica

Capitolul 15. Nu ii lasam pe copii sa plece!

Buna! Am revenit cu un nou capitol! Va place noul an? Sper ca va place! Si sper ca o sa va placa si acest nou capitol! Daca va place va rog sa dati un vot. Va rog sa si comentati! Sa criticati la sange! Chiar vreau sa va aflu parerile sincere! 

*************************************************************

Ne-am luat la revedere de la Marcus, Petunia si Johanna si am plecat. Alexander vroia sa mearga acasa dar eu si Deny ne-am impotrivit zicand ca vrem sa mergem la mall si a inceput o cearta urata in fata redactiei. Alarmati de zgomot, cei trei adulti ramasi la omica barfa, au iesit grabiti din cladire si bineinteles ca auinceput sa rada cand au aflat motivul disputei noastre. Din fericire, cei trei au fost de acord cu mine si Deny, zicabd ca este minunat sa petreci cateva ore la mall. Ha! 5 la 1! Saracul Alex a trebuit sa taca si sa inghita tortura. Dar noi, fiind diabolice, am hotarat sa il chinuim si mai mult. Ajunse la mall, am intrat in absolut fiecare magazin. Poate ca traim intr-un oras mic dar avem un mall mare. Si l-am probat pe tot! 50 de magazine! Alex a cedat nervos la al cinsprezece-lea magazin si a refuzat sa mai mearga cu noi. A incercat sa se ascunda intr-o cabina de proba pentru a evada apoi la cafeneaua mall-ului. Noroc ca l-a vazut Denise. Dupa episodul cu fuga, amandoua am cazut de acord ca trecem si pe la pet shop sa ii cumparam lui Alex o zgarda cu electrosocuri. Doar ca sa fim sigure ca va sta cuminte.

            Nu stiu cat am stat la mall, am pierdut numarul crizelor lui Alexander dar si numarul hainelor probate. Cert e ca acum, minunatul meu iubit arata ca un pom de craciun impodobit cu pungi. Sau cu hamal. Doar eu mi-am luat doua rochii de seara, patru perechi de pantofi, douazeci de perechi de adidasi ( avand in vedere noua putere), cinci perechi de blugi, zece tricouri si vreo cincisprezece fuste. Denise si-a luat patru rochii de seara, opt perechi de pantofi, zece perechi de blugi, douazeci de tricouri si tot vreo cincisprezece fuste.

            ― Nu inteleg de ce va trebuie atatea haine. Purtati amandoua aceeasi marime iar Deny are deja un mini mall acasa. Sa nu mai zic ca si tu ai foarte multe haine, iubire.De ce naiba va luati mai luati atatea haine?

            ― De ce nu? zice Deny. Vrem sa aratam minunat si daca mergem sa cautam un doctor nebun, logic ca avem nevoie de bagaje. Plus ca o fata nu are niciodata prea multe haine!

            ― Cateva haine nu te omoara, iubire.

            ― Cateva? M-ati ingropat! Si cate bagaje credeti voi ca o sa caram? Plis ca o sa va cumparati haine si de pe unde mergem, sunt sigur!

            ― Nu te mai plange! Le cari doar pana la masina.

            ― Si unde e masina, Deny?

            ― In parcare, tantalaule! Unde am lasat-o!

            ―  Nu vorbi asa cu iubitul meu! intervin. Poti sa il faci cel mult prost sau cap sec!

            ― Scuze, Mary!

            Pana la urma s-a dovedit ca Deny uitase unde este masina. Ne-am plimbat prin toata parcarea. Pentru mine si Deny a fost o plimbare placuta. Nu pot spune asta si despre Alexander care tinea sa ne aminteasca acest lucru la fiecare zece secunde. Dupa vreo douazeci de minute am gasit si masina. Bagajele nu au incaput in portbagaj asa ca Alex a fost inghesuit de pungi pe bancheta din spate.

            Ajunsi acasa ( la Deny) am dat sa mergem spre camere pentru a ne face bagajele dar am fost chemati in biroul lui Ken. Antunci ne-am dat toti seama ca noi de fapt nu am spus nimanui de calatoria noastra, plus ca Denise si Alexander au scoala. Si Damian, pentru ca mai mult ca sigur va dori si el sa vina cu noi in aceasta aventura.