Heyy! Acesta este al doilea cel mai lung capitol al meu si sunt mandra de el. Am fost rugata pe privat sa dezvalui mai multe secrete despre personaje, asa ca uitati: foarte multe secrete printre care unele intunecate.
M-am hotarat sa postez o data pe saptamana din cauza lipsei de timp. Capitole scurte dar dese. Daca cumva intarzii cu postarea, va rog sa nu ma bateti! :) ******************************************************************************************************************
M-am trezit pe patul de spital. Familia mea nu mai e in salon. Sunt singura. Vreau sa strig dupa cineva dar am gatul uscat. O singura sansa mai am sa atrag atentia asupra mea: butonul care cheama asistenta, amplasat pe manerul patului. Il apas si acum nu mai pot decat sa astept. In filme, oamenii numara secundele pentru a-si umple timpul. Fac si eu asta. Este al naibii de plictisitor! Dupa 15 minute aud voci pe hol.
― Esti sigura ca din salonul 5 ai primit alarma? Acolo nu este decat o fata moarta.
― Sunt sigura, domnule doctor.
― Deci moarta cheama asistente! zice neincrezator doctorul.
― Domnule, vorbesc serios!
― Observ! Hai ca intru. Dar daca m-ai facut sa imi pierd timpul te asigur ca esti concediata si ca nu vei mai lucra niciodata in domeniul medicinei.
Usa se deschide iar doctorul in ciuda neincrederii intra incet si cu grija in salon. Observa ca sunt treaza si se grabeste spre pat sa ma examineze insa nu inainte sa imi inmaneze un pahar cu apa. Asistenta inca se afla in fata usii si dupa fata pare ca are nevoie de o examinare mai mult decat am eu.
Doctorul mi-a facut o examinare completa care a durat doua ore. Si da, eu am numarat avand in vedere ca nici doctorul nici asistenta nu au scos un sunet. Intr-un final, doctorul da afara asistenta din salon si se aseaza pe un scaun langa patul meu.
― Cum s-a intamplat? a intrebat fara vreo introducere.
― Speram sa imi spuneti dumneavoastra.
― Esti perfect sanatoasa. Cu exceptia catorva zgarieturi si vanatai esti bine.
― Am fost moarta!
― Deci scheletul tau mecanic nu este si magic. Dar din fericire este intreg.
― Nu stiu cum m-am intors. Doar m-am trezit si atat.
― Intors de unde?
― Din locul Acela!
―…
― Un fel de purgatoriu, doar ca nu are nume.
― Am fost si eu acolo. La varsta de 15 ani am fost doua zile in moarte clinica si m-am intors. Doar ca tu ai murit de tot. Nu imi explic.
― Nici eu! Parintii mei cand vor afla ca traiesc?
― Am trimis asistenta sa ii caute.
Ne-am cufundat in tacere. Dupa o perioada de timp, care mie mi s-a parut de cel putin 100 de ani, parintii mei au dat navala in salon distrugand linistea. Si bineinteles ca Deny, Mian si Alex sunt cu ei.
CITEȘTI
Fata bionica
Ciencia FicciónMulta lume are accidente, corect? O mana rupta, o julitura, o zgarietura... " semne de buna purtare". De ce tocmai eu m-am pricopsit cu puteri bionice? Nu stiu! Ma numesc Mary! Sunt o fata aparent obisnuita si va invit sa imi aflati povestea!
