The Game ||Harry Styles||

Uhm...ai vrea să....

*După o săptămână*

   A trecut o săptămână relativ obişnuită.Cu Harry m-am mai întâlnit în zilele astea,dar am încercat să nu-i dau de bănuit că stiu ceva.Se pare că nici el nu e mai prejos,a fost perfect normal toată săptămâna.Acum sunt la mine în cameră şi îmi scriu temele,dar numai cu gândul acolo nu sunt.Mă gândesc la planul lui Harry şi la faptul că e un mare prefăcut.

   Îmi iau telefonul în mâna când simt că vibrează şi observ că am un mesaj nou de la un număr pe care nu-l cunosc.

~Vrei să-mi afli identitatea iubito?Dacă da,sună la acest numar şi vei afla mai multe!~

   Nu stau pe gânduri şi îmi iau blugii negrii,bluza şi geaca neagră cu ţinte,mi-am scos pistolul şi mi l-am îndesat în spatele pantalonilor.

   Am coborât şi am văzut-o pe Amy pe canapea.Da,a stat la mine zilele astea.S-a uitat confuză la mine aşa că am lămurit-o.

   -Azi cred că voi rezolva acea problemă!

   -Ai grijă!mi-a urat.

   -O să am!  

   Cu asta îmi iau cheile de pe masă şi intru în maşină.Scot telefonul şi apelez numărul.

  *Conversaţie telefonică*

   -Se pare că eşti curioasă în legătură cu identitatea mea!se aude o voce groasă la capătul firului.

   -Unde trebuie să vin?întreb dur.

   -Strada Sf.Maria,nr. 30,în spatele clădirii,în 10 minute!

   -Voi fi acolo!

*

Parchez maşina şi o las pornită în caz de orice.Ocolesc clădirea şi văd o siluetă sprijinită de zid.Desluşesc buclele ciocolatii a le lui Harry.Se pare că am avut dreptate în privinţa lui.Mi-am scos pistolul şi l-am îndreptat spre capul lui.

   -Se pare că am avut dreptate în privinţa ta!dau glas gândurilor mele.

   Îşi ridică privire şocată-din nou-spre mine.Am rânjit la vederea şocului de pe faţa lui,dar şocul a fost înlocuit de nervozitate.

  -Deci tu eşti aia care mă tot ameninţă?acum eu sunt cea şocată.

  -Eu?Tu eşti ăla care îmi tot punea bileţele prin casă şi mi-a adormit mama,plus ameninţări!spun pe un ton ridicat.

   S-au auzit nişte aplauze din lateral şi ne-am întors capul simultan.L-am văzut pe Max ce râdea copios şi pe doi tipi în spatele lui Harry.Am îngheţat în poziţia aceea şi mă uitam confuză la el.

    -Se pare că vi s-a întins o plasă.Dar oare de cine?Aaaah,ştiu de mine!spune râzând.
   Am mârâit şi am îndreptat pistolul spre el,dar mi-am simţit mâinile prinse de doi indivizi ca şi pe Harry.Mi-au luat pistolul şi i l-au aruncat lui Max.
    -Te credeam prieten!am mârâit.
    -Vezi?Aici e diferenţa,ai crezut,dar nu ai avut dreptate!Totul a fost un joc.Bileţelele,ameninţările şi mici "înţepături",dacă putem spune asta.
    M-am zbătut în braţele celui care mă ţine,dar mi-a strâns măi tare încheieturile.
    -Oh,iubito,degeaba te zbaţi.Sunteţi ai mei!s-a apropiat de mine şi mi-a mângâiat obrazul,eu întorcându-mi capul scârbită.
   -Eşti obraznică?Biiineee...
   Cu asta palma lui a făcut contact cu obrazul meu şi m-a trimis spre pământ,dar cel ce mă ţine m-a ţinut tare şi m-a ridicat.Îmi simţeam obrazul fierbinte,dar Max nu s-a oprit şi mi-a mai dat şi un picior în burtă de m-am încovoiat de durere.
   L-am privit pe Harry şi l-am văzut cât era de nervos şi se uita atent la Max,cred că îşi face un plan.
   Mi-am întors capul spre nenorocitul pe care l-am considerat prieten.
   -Ce?Crezi că mă poţi doborî?Ha,când va afla Dracus că m-ai omorât te va ucide el pe tine!scuip.
   -Par ca totul să pară un accident-râse-vei fi în locul nepotrivit,la momentul nepotrivit,a spus de data asta serios şi mi-a mai dat un şut în stomac şi unul în faţă.
   Am căzut la pământ de durere şi am auzit o împuşcătură.Mi-am ridicat privirea şi l-am văzut pe Harry cu pistolul în mână şi pe cei doi din spatele lui leşinaţi pe jos,plus Max cu o pata roşie în frunte.Am ignorat durerea şi m-am ridicat lovindu-l în faţă pe cel ce mă ţinea,Harry preluându-l pe celălalt.
   Am primit câţiva pumni în faţă şi în stomac,dar am reuşit să-l dobor.Mi-am pierdut puţin echilibrul,dar noroc că Harry era lângă mine şi m-am sprijinit de el până mi-a dispărut ameţeala.
   -Eşti bine?mă întreabă nesigur.
   -Da,scuze ca te-am ameninţat cu pistolul şi am crezut că tu eşti cel care mă ameninţa!
   -Stai liniştită,şi eu aş fi făcut acelaşi lucru în locul tău!
   -Ar cam trebui să scăpăm de ele!arăt spre cadavrul lui Max şi ale celorlalţi doi,cu leşinaţii ceilalţi.
   -Rezolv eu,tu du-te acasă şi ai grijă rănile alea.Crezi că poţi?continuă amuzat.
   Îmi dau ochii peste cap şi m-am îndreptat spre maşină.
   -Andreea,stai!mă întorc şi aştept să văd ca are de spus.
   -Uhm,vroiam să te întreb dacă ai vrea să...nu ştiu....să....ieşim cândva!se balbaie.
   Am rămas uimită şi mă uitam perplexă la el.Harry Styles îmi cere întâlnire?Am trăit s-o văd şi pe asta
   -Uhm....

_______
Boom,v-aţi aşteptat la asta?Nu prea cred.
Îmi pare rău de întârziere şi greşeli(capitol needitat)