The Game ||Harry Styles||

Familia

*Din perspectiva lui Amy*

   Simt cum totul în jurul meu se prăbuşeşte.Sunt la ultima ora şi nu am văzut-o pe Andreea toată ziua,la telefon nu răspunde şi pe acasă nu a dat.Parcă s-a evaporat,habar nu am pe unde poate umbla.

   Dacă păteşte ceva?Nu mi-o voi ierta niciodată."Termină cu prostiile,e fată mare,în plus venea de la o misiune,deci are pistolul la ea.Şi nu e în pericol".Imi spune o voce din subconştient.

   Încerc să mă linistesc,dar nu-mi prea iese.Mi se pare că toţi pe lângă care trec se uită acuzator la mine,învinuindu-mă de dispariţia Andreei.

*Din perspectiva Andreei*

   De ieri stau în faţa lacului de lângă pădurea de la marginea oraşului.Sincer,nu cred că voi pleca curând de aici,pur şi simplu simt nevoia dea sta izolată de toata lumea.De cand am ajuns aici mă gândesc la ce a spus Amy.S-ar putea să aibă dreptate,chiar sunt doar o povară.Pe nimeni nu-l mai interesează de mine,aşa căce pagubă ar fi să dispar?Nu mi-ar simţi nimeni lipsa.Pe mama nu o interesează persoana mea,prietena mea mă urăşte ,de fapt,iar iubit nu am care să mă consoleze şi să mă convingă că cineva chiar ţine la mine.

   Genul ăsta de gânduri mă tot copleşesc de cand am plecat de la Amy de-acasă.Nu mai vreau.Pur şi simplu nu mai suport ca toată lumea la care ţin să mă trădeze sau să dispară din viaţa mea.

   Stăteam cu genunchii la piept şi cu capul sprijinit de ei,privind in gol spre lac,când am simţit o prezenţa lângă mine.Dar nu m-am obosit să îmi ridic capul ca să văd cine e,deşi ar fi trebuit văd cine vine în mijlocul pustietatii.

   -Andreea?aud o voce răguşită.

   Îmi ridic capul şi îl văd pe Harry stând in picioare lângă mine.Nu am zis nimic,doar mi-am lipit din nou capul de genunchi.L-am auzit cum s-a aşezat lângă mine pe iarbă şi mi-a pus mâna pe umăr.

   -Hey,eşti bine?mă intreabă cu o falsă îngrijorare.

   -De parcă te-ar interesa!pufnesc.

   -Ba mă interesează!contraatacă.

  Clatin din cap fără să mai zic ceva şi lăsând câteva lacrimi să-mi curgă pe obrajii reci.Se uită la mine atent şi mă intreabă ce am.

   -Şti sentimentul ăla în care nimic nu mai are sens şi te întrebi ce s-ar întâmpla dacă ai dispărea,sau dacă ţi-ar simţi cineva lipsa?întreb.

   -Da,şi-ncă cum!îmi raspunde după câteva clipe.

   Mă uit mirată la el şi observ că e îmbrăcat într-o pereche de blugi albaştrii rupţi şi o bluză neagră simplă,peste care purta o geacă de piele maro.Spre deosebire de mine,care sunt îmbrăcată în aceleaşi haine ca ieri,de la misiune.Că tot veni vorba mi-am adus aminte cui i-am dus toate acele arme.

   -De când de ocupi cu "piaţa" neagră?îl întreb direct.

  -De la vârsta de 18 ani!imi spune scurt.

   -Cum e familia ta?îl întreb stergîndu-mi lacrimile uscate de pe faţă,nu l-am auzit niciodata vorbind despre ei.

   -Eu nu am familie.Mama a murit acum 2 ani,iar cu tata nu am mai vorbit de ani!îmi spune sec.

   -De ce?

   -Pentru ca a fost mai mult decat tampit si ne-a torturat pana am plecat!spune cu o urmă de furie în glas.

  Nu zic nimic,doar imi strâng mai bine genunchii la piept din cauza frigului care mi se instalează în oase facandu-ma sa tremur.Harry observă asta şi mi-a dat geaca lui,trăgându-mă totodată şi la pieptul său pentru a mă încălzi mai repede.

   -De când esti aici?mă intreabă incet.

   -De ieri,dupa misiune m-am dus la Amy,ne-am certat ,aşa că am venit aici pentru a mă calma.Mi-a spus nişte lucruri dureroase, adevărate,dar dureroase!îi spun cu lacrimi in ochi.

__

   Am stat cu Harry acolo în jur de două ore,apoi m-a ridicat de pe pământul rece şi m-a băgat în maşina lui.Acum sunt pe locul din dreapta a maşinii şi strănut din 5 în 5 minute.Se pare că dormitul sub cerul liber in octombrie nu e tocmai o idee bună.Sunt sigura că o să răcesc rău de tot.

   Am oprit în faţa unui bloc cu vreo 15 etaje, soare ca un diamant.Mă uitam uimită la el şi cu un mic sentiment de frică.Nimeni nu ştie,dar eu am frică de înălţime.Întotdeauna am încercat să mă scutesc de înălţimi,dar când nu aveam de ales incercam să nu ma uit in jos şi să ma gândesc la altceva.

    Ne-am dat jos din maşină şi am intrat in clădire.Ne-am îndreptat spre lift,unde am aşteptat ceva timp până a venit.Am intrat şi l-am văzut pe Harry apăsând pe penultimul etaj.Oh nu,s-ar putea să fac o criză dacă mă uit pe vreun geam de la acea înălţime.

   Când s-a auzit clinchetul specific lifturilor Harry m-a luat de mâna şi s-a indreptat spre o uşa neagră din capătul holului.Am intrat prima şi ce am văzut înăuntru m-a lăsat masca...

___________________

*AM POSTAAAAT,nu o să mă mai înnebuniţi când pun next(cine se simte?).Sper să vă placă şi abia aştept să văd ce părere aveţi despre acest capitol.

  Scuzaţi greşelile,sunt sigura că sunt multe!*