The Game ||Harry Styles||

Ce naiba??

Mi-am închis dulapul şi am zâmbit la amintirea serii trecute.Totul a fost atât de perfect,încât nu îmi vine să cred că Harry a făcut toate astea pentru mine.
După ce ne-am spus toate acele cuvinte frumoase,ne-am sărutat.Şi Doamne,cât de bine s-au putut simţi acele petale de trandafir contopindu-se cu ale mele.Nu ştiu cum a făcut,dar exact când buzele noastre s-au atins un minunat foc de artificii a început să lumineze cerul.
De ieri îmi tot repet fiecare declaraţie de-a lui şi încerc să găsesc o urmă de ezitare,un gram de nesiguranţă,pentru a-mi da vreun indiciu dacă minte sau nu.Dar nu,fiecare gest,fiecare cuvânt au fost spuse atât de sigure şi din adâncul sufletului,încât mă simt ca o ticăloasă că încerc să detectez o urmă de minciună.
După ce ne-am întors înapoi pe uscat,mi-a pus o întrebare la care nu prea am ştiut ce să răspund.

*FlashBack*
Mi-a întins mâna ca să mă ajute să cobor din barca care a fost martoră la atâtea destainuiri.
Am păşit pe pământul moale şi i-am simţit mâinile înconjurându-mi talia şi susţinându-mă.Mă uitam ameţită în ochii lui şi am înghiţit în sec la cât de frumoşi erau.
Ochii mei au coborât spre buzele acelea păcătoase,proaspăt umezite ci vârful limbii.Am urmărit fascinată cum se întredeschideau ca să facă loc sunetelor profunde ce ieşeau parcă din fundul gâtului.
-Andeea,vreau să te întreb ceva!mi-am ridicat din nou privirea şi am aprobat din cap,îndemnâdu-l să continuie.
-Ai vrea să fii iubita mea?intreaba timid,dar totuşi hotărât.Iar eu mă uit stupefiată la el,dintre toate lucrurile de pe pământ,ăsta era ultimul la care m-aş fi gândit că vrea să mă întrebe.
-Uhmm....Harry,eu,nu ştiu ce să spun...ăăă...mai cam luat prin surprindere şi...spun privindu-l nesigură.Am observat cum o mască de tristeţe s-a aşezat pe faţa lui frumoasă,dar a continuat repede cu o voce joasă,pentru a ascunde asta de mine.
-E ok,am înţeles.E in regulă!
-Nu,nu e.Nu e faptul că nu vreau să fiu iubita ta,doar că mi-e frică.Am nevoie de timp,să mă gândesc şi să fiu sigură că nu voi regreta decizia luată,fie ea pozitivă,fie negativă!a aprobat din cap şi şi-a lipit fruntea de a mea.
-Te voi aştepta,voi aştepta cât timp este nevoie pentru a ştii că eşti fericită!a şoptit tandru.
Am zâmbit recunoscătoare la faptul că nu mă presează şi mi-am închis ochii,savurând momentul.
*End of flashback*

Şi acum râd când îmi aduc aminte,că eram în faţa casei mele şi s-a întors spre mine cu un zambet ştrengar.
-Te-ai mai gândit?l-am privit şocată şi poate puţin enervată de faptul că nu a trecut nicio zi şi deja mă întreabă.
-Glumeam, spune dându-şi capul pe spate de la ras,să-ţi fi văzut faţa!
Nu zic nimic,în schimb deschid portiera pentru a ieşi,dar nu înainte de a-i scoate limba.Lucru ce îl face să râdă şi mai tare.Trântesc uşa de la maşină deja enervată,însă râsul lui se aude şi afară.
Doamne,ce îmi face băiatul ăsta?Numai când mă gândesc la el simt o armată de soldaţi în stomac.Plus că el e singurul care a reuşit să mă facă să rosesc sau să mă bâlbâi,lucru ce nu-mi stă în fire.
Sunetul telefonului meu mă scoate din gânduri şi observ că am un mesaj de la Zayn.
*Sunt lângă baia băieţilor şi sunt cam pierdut în spaţiu.Pe unde naiba trebuie să iau ca să ajung la sala de sport*
Am început să râd când am citit mesajul.Se pare că trebuie să intru în rolul de ghid.Îmi pare rău că am lăsat-o pe Amy să se descurce singură cu ceilalţi,dar nu am luat contact cu niciunul dintre ei şi cum ei nu m-au contactat,nu o s-o fac eu prima dată.
M-am uitat pe orar şi am văzut că şi eu am tot sportul,aşa că-i trimit lui Zayn un mesaj în care îi spun să mă astepte acolo şi o iau din loc.
Bine că am cam aceleaşi ore cu Zayn,aşa nu va fi nevoie să mă plimb prin toată şcoala ducându-l pe el,iar apoi mergând şi la orele mele.Cred că aş înnebuni.
Am dat colţul şi l-am văzut pe frezat cu ochii în telefon şi sprijinit de perete.
-Gata de ora de sport?îl întreb veselă.Nu ştiu ce e cu mine,de obicei nu-mi place să fac sportul.Prefer să bag o scuza cum că ma doare ceva şi să fumez o ţigară.
Zayn şi-a dat ochii peste cap punând telefonul în buzunar.
-Dacă prin sport te referi la a băga o scuză şi a fuma,atunci da,gata de sport!încep să râd când îi văd rânjetul.
-Aşa fac şi eu,stai liniştit.Dar azi chiar am chef de nişte tras de fiare,să vedem cum îl şantajez pe prof să-mi dea cheia!zâmbesc,la rândul meu,malefic.
Sala noastră e plină cu aparate de forţă de ultimă generaţie,dar domnul profesor nu ne lasă.Lasă că am eu ac şi de cojocul lui.
Îmi aduc aminte de vorbele lui Zayn şi îmi întorc privirea spre el,studiindu-l.Arată genial,e adevărat,părul negru ca smoala şi ochii ca ciocolata topită îi dau o aură misterioasă.
Muşchii braţelor şi abdomenul lucrat se observă cu uşurinţă prin tricoul simplu alb.Tatuajele de pe mâini ajută la imaginea lui de "bad boy".
Am realizat că mă cam holbam,aşa că-mi mut repede privirea ruşinată.Am ieşit din şcoală şi mergeam unul lângă altul spre sală,când în cale apare Harry.Se uită la Zayn urât pentru o secundă,dar apoi şi-a îndreptat-o spre mine luminându-se.
-Bună!zâmbeşte sărutându-mă pe obraz.
-Hey!eu şi Zayn răspundem în aacelaşi timp,ne uităm unul la altul şi izbucnim în râs amandoi.
Harry se uita la noi ca la felul 14 şi sunt sigură că i-ar da o palmă lui Zayn dacă nu aş fi fost aici,însă nu ştiu de ce.Doar nu e gelos,nu?
Când în sfârşit ne-am calmat,am pornit toţi trei spre sală într-o linişte ciudată.Harry ne tot trimitea priviri pătrunzătoare cand mie,când lui Zayn.
-Deci,sparge el într-un final liniştea,de unde veniţi voi aşa bine-dispuşi?în vocea lui se simţea o urmă de gelozie,dar încerca să o ascundă sub o mască neutră.
M-am uitat la Zayn prin spatele lui Zayn şi i-am făcut semn să se prefacă că am făcut altceva.Vreau să mă joc un pic cu mintea lui Harry.Zayn a înţeles mesajul şi mi-a zâmbit complice înainte să se întoarcă spre Harry.
-La baie!a spus simplu zâmbind.
Harry s-a albit instant,iar ochii i s-au mărit ca două farfurii,dar şi-a revenit repede.
-Aha!a foat tot ce a putut spune.
Ochii îi sclipeau de nervozitate,iar maxilarul încordat pare că-l doare la cât de încleştat e.Dar s-a abţinut şi sunt sigură că ar vrea să-i deformeze puţin faţa lui Zayn.Am chicotit în sinea mea la gândul că el chiar e atât de gelos.
-Ne vedem mai încolo,băieţi.Eu mă duc în faţă să vorbesc ceva cu profu'!
M-am dus la Zayn şi l-am sărutat pe obraz mulţumindu-i în şoaptă.El doar a zâmbit şi a aprobat.
M-am intors spre un Harry mai furios decât oricând,dar m-am făcut că nu văd şi l-am îmbrăţişat înainte să plec spre domnul care supraveghea meciul de fotbal al unor băieţi.
-Bună ziua,domnu'
-Bună,Andreea!
-Pot să folosesc aparatele de forţă?
-Nu!îmi răspunde dur.
-Dar dacă ştiu ceva ce nu trebuie să se afle?întreb zâmbind şiret.
-Cum adică?mă priveşte acesta suspicios şi puţin confuz.
-Să zicem că am fost la bibliotecă la momentul nepotrivit şi am văzut pe cineva cu altcineva printre cărţile de psihologie!cand a auzit toate astea s-a albit instant,scoţând un set de chei din buzunar.
-Mi le dai la sfârşitul orei,ai grijă să nu strici ceva!mi le întinde.
Am zâmbit luând cheile şi mergând aproape sărind spre vestiare.M-am schimbat în nişte colanti trei sferturi negri şi un maieu albastru închis.Mi-am luat tenişii în picioare şi o sticlă cu apă intrând în sală.
Mă uit nehotărîtă prin sală şi decid să încep să mă antrenez cu sacul de box!
Îmi aşez sticla de apă lângă haltere si am luat mănuşile care îmi acopereau doar încheieturile si articulaţiile degetelor.
Mă întind puţin şi mă concentrez pe sacul ce va suferi nişte lovituri zdravene din partea mea in următoarea oră.