The Game ||Harry Styles||

-H

Sunt trasă de mână într-o încăpere ce pare a fi o debara şi o observ pe Amy cum închide uşa.Ce naiba?

-Bun,vreau să vorbim.Iar pentru asta am nevoie să nu mă întrerupi!începe.

-Dacă vorbeşti numai tu nu prea se poate numi conversaţie,dar bine!îi spun pe un ton neutru.

-Deci,îmi pare rău că nu ţi-am zis de Brad,dar am considerat că ai destule probleme cu Harry şi celelalte ca să te mai înnebunesc cu problemele mele adolescentine.Iar de cuvinetele pe care ţi le-am adresat,NU sunt adevărate.Eram nervoasă pe faptul că m-ai prins cu el.Aveam de gând să-ţi spun când se mai linisteau apele,dar ai aflat înainte!a spus dintr-o răsuflare.

Am căzut pe gânduri la auzul celor spuse de Amy şi nu ştiam ce să zic.Vreau să o iert,dar subconştientul meu îmi tot aducea aminte acele cuvinte.M-a durut atât de tare încât nu ştiu ce să mai cred.

-Vreau să înţelegi cât de mult m-a durut.Poate chiar ai spus-o la nervi,dar asta s-a simţit mai rău decât zece palme.Şi ştii bine că nu sunt aşa uşor de rănit de la un timp,deoarece nu mai las pe nimeni în afară de tine în viaţa mea.Iar faptul că tu ai spus acele cuvinte a fost...nu ştiu cum să-ţi explic.Ucigător!îi spun după o perioadă de gândire.

-Ştiu,mi-am dat seama imediat după ce am scos acea colosală tîmpenie,nici nu şti cât de rău îmi pare!ochii îi sclipesc de la câteva lacrimi ce-şi fac apariţia.

-Bine,oftez într-un sfârşit.

-Merci,merci,merci!ţopăie fericită şi mă ia în braţe.

Am început să râd la reacţia ei de copil.De asta o iubesc,că deşi eu sunt cea mai copilăroasă dintre noi în unele momente,tot ea mă face să rad de reacţiile ei exagerate.

-Acum,pot să ştiu şi eu unde ai dispărut zilele astea?face pe supărata.

-Eh,o misiune,o cursă cu Max,o zi în închisoare,nimic nou!spun nonşalantă.

Ochii i se măresc,iar gura îi formează un "o" perfect.

-Trebuie să-mi povesteşti tot!spune autoritară.

Am început iar să râd şi am tras-o spre maşină.A fluierat apreciativ după ce a studiat-o câteva minute.Şi s-a urcat pe locul din dreapta,iar eu la volan.

-La mine sau la tine?o întreb.

-La mine.Şi să ghicesc,ai maşina ca recompensă de la misiune?întreabă.

-Cam aşa!Aaah,dar să vezi cui am livrat cea mai importantă marfă!

-Cui?mă intreabă curioasă.

-Exact Harry Styles,de cine îmi era frică să nu mă ia prin surprindere cu ceva.Dar ce să vezi,l-am surprins eu prima când m-am înfiinţat la ei la depozit şi le-am descoperit trucul cu banii falşi.Şi, să fiu sinceră,erau bine făcuţi,un neexperimentat ar putea jura că sunt reali,dar nu eu.A fost extrem de surprins când a văzut că m-am prins de şmecheria lor.Cred că o fac cu toţi "asociaţii",erau destul de siguri pe ei!îi raspund cu un mic chicot în timp ce parchez în faţa casei ei.

-Ok,spune prelungind "k",hai înăuntru ca să-mi povesteşti tot.

M-am descaltat şi m-am aşezat pe canapeaua aşteptând-o pe Amy , mi-a făcut semn că vine imediat.A apărut cu două căni cu ceai şi apoi a adus şi un bol plin cu floricele.

-Ca să am ce ronţăi în timp ce povesteşti!îmi explică.

Am chicotit şi am început să-i povestesc despre tot ce am făcut în zilele în care am fost dispărută,cum zice Amy.