The Game ||Harry Styles||

Trecut şi prezent

Îmi iau o rochie neagră cu dantelă la mijloc,nişte perle albe la gât şi la mână.Îmi caut o geantă potrivită şi o găsesc.O geantă mică,maro cu mici pătrăţele ieşite în relief.Părul mi-l ondulez şi mi-l las liber pe spate.
Mă uit la ceas şi observ că e abia 20 fix,aşa că am timp să-mi fac şi un machiaj.Mă aşez la oglindă şi mă apuc să-mi desenez o linie subţire la marginea pleoapei,continuând cu o codiţă în capăt.Mă dau cu un ruj pal şi cu câteva pufuri de parfum.Cobor şi îmi iau nişte botine negre.
Mă uit pe vizor şi văd că Harry a ajuns.Deschid uşa şi îl studiez din cap până în picioare.
Purta veşnicii lui blugi negri,cu o cămaşă neagră şi descheiată la câţiva nasturi.De sub ea ieşeau vârful a două ce păreau rândunici.Uuuuh,se pare că nu sunt singura cu tatuaje ascunse.I le-am văzut pe cele de pe mâini,dar nu mă gândeam că mai are şi pe alte părţi ale corpului.
Am urcat spre faţă,dar mi-am ferit ochii de ai lui admirându-i părul aranjat într-un stil dezordonat ce îmi dadea fiori pe şira spinării.
Ne-am conectat într-un sfârşit ochii şi am simţit că mi se înmoaie picioarele la frumuseţea lor.Acel verde crud care sunt mereu pe fază şi plin de o lumină aparte.E uşor să te pierzi în ei,să-i admiri şi să nu mai priveşti altceva,dar totuşi simţi pericolul.Parcă e ceva acolo ce te îndeamnă să fugi,dar asta te îndeamnă să te apropii,să-i studiezi şi să le dezlegi misterele.
Harry se uita cam în acelaşi fel în care mă uit eu al el.Mă studia din cap până în picioare muşcîndu-şi buza.
S-a apropiat cu paşi repezi şi mi-a întins trandafirul pe care-l ţinea în mână,aplecându-se şi şoptindu-mi la ureche.
-Eşti aşa de frumoasă!M-am înmuiat toată la auzul acestora.
-Şi tu!am şoptit la rândul meu cu o tentă de perversitate în voce.
I-am simţit chicotitul pe gâtul meu şi o mie de fiori mi s-au răspândit prin corp în câteva secunde.Dar am încercat să mă ţin tare şi să nu-i arăt ce efect are asupra mea,unul nu prea mic.
Nu ştiu ce are baiatul ăsta,dar a reuşit într-un timp atât de scurt să îmi intre pe sub piele cam prea mult.Adică,eu nu eram genul de fată plângăcioasă şi sperioasă cum i-am dat impresia la început.Dar apariţia lui fulgerătoare m-a cam luat prin surprindere,făcându-mă să-mi pierd până la ultima fărâmă zidul meu anti-durere,şi urăsc asta.Urăsc sa fiu aşa moale lângă el,aşa de sensibilă şi atât de deschisă.Unde e fata aia rea şi nesimţită?O vreau înapoi!
-Andreea,mai eşti aici?mă întreabă amuzat Harry.
-Ăăă,da,da!
Am realizat că stateam şi priveam ca proasta în gol,în timp ce Harry îmi ţinea uşa de la maşină deschisă,aşteptând să intru.Mi-am scuturat capul şi am intrat în maşină.
A închis portiera şi a traversat maşina în cateva secunde aruncându-se, la propriu,în maşină.A învârtit cheia în contact şi a pornit în viteză spre...habar unde.
-Unde mergem?îl întreb curioasă.
-Surpriză!rânjeşte.
-Hai mă,spune-mi!
-Nup!
-Te roooog!pun în aplicare faţa de căţel.
-Nu merge cu faţa aia,ai rabdare şi o să vezi!
-Cam greu,nu stau bine la capitolul rabdare!zâmbesc.
-Asta e!
Scoate ceva din buzunarul de la pantaloni şi mi-l intinde.Observ că e o eşarfă şi mă încrunt confuză.
-Pune-o la ochi!mă lămureşte.
Nu spun nimic,dar mi-o leg după cum mi-a spus.Are el ceva în gând şi dacă are ceva rău în gând,pistolul e în geantă şi ştiu să-l folosesc.
Restul drumului nu mai spunem nimic,doar ascultăm muzica ce se difuzează la radio.Când opreşte maşina aştept să mă îndrume,deoarece nu pot să mă descurc cu eşarfa la ochi.
Mă prinde de mână şi una mi-o pune pe spate ca să-i fie mai uşor să mă ghideze.Am simţit cum mă scufund în pământ cu tocul pantofilor,deci suntem undeva în natură.
Se opreşte brusc şi îmi dă drumul la mână ducându-se în spatele meu şi îndepărtîndu-mi materialul.Am clipit ca să împrăştii ceaţa şi ce am văzut mi-a tăiat respiraţia.
Ne aflam la marginea lacului unde vin eu ca să mă linistesc şi unde m-am întâlnit cu el când eram certată cu Amy.Dar acum arată diferit,mii de luminiţe împodobeau copacii din jur,iar la mal era trasă o barcă din lemn.Pe margini sunt aşezate mici lumânări ce dau un aer de poveste.
Nu pot să cred că a făcut toate astea pentru mine.Nimeni nu şi-a mai dat atât de mult silinţa ca să mă impresioneze.Da,am mai avut parte de întâlniri,dar nici una atât de frumoasă.
-Îţi place?mă întreabă.
-E perfect!zâmbesc.
Îl trag de mână spre barcă şi îl aud râzând in faţa entuziasmului meu.Mă ajută să urc şi mă aşez pe lemnul rece,îl urmăresc mută cum se urcă şi el.Muşchii braţelor i se conturează în momentul în care se ajută de ele ca să se urce.
Se aşează la vâsle şi uşor ne depărtăm de mal spre mijlocul lacului.Eu urmăream fără cuvinte priveliştea minunată din jurul meu.
-Pot să te întreb ceva?îndrăznesc.
-Normal!se uită la mine curios aşteptând să-i pun întrebarea.
-De când te ocupi cu ilegalităţi?nu ştiu de unde a venit asta,dar nu regret că am spus-o.Măcar să aflu nişte informaţii.
-Cam de 10 ani!rămân mască când acesta îmi răspunde cu nonşalanţă.
-Uau!e tot ce pot spune,în schimb el zâmbeşte şmecher şi scoate dintr-un coş două pahare de cristal şi o sticlă de şampanie.
Îmi dă mie să ţin paharele cât deschide el sticla.Râuri de spumă se revarsă peste gura sticlei,iar Harry o înclină turnând în pahare până la jumătate.I-l întind pe al lui şi ciocnim în cinstea afacerilor,că tot am adus asta în discuţie.
Iau o gură din lichidul spumant şi simt cum îmi arde gâtul şi stomacul.Savurez gustul dulce ce îmi dă de înţeles că e şampanie de calitate.Observ că Harry se holbează la mine cu paharul în mână pe jumătate băut.Când naiba a băut atât?Eu abia am luat o gură.
-Ce?întreb când nu-şi mută privirea aia pătrunzătoare de pe mine.
-Mă gândesc,cum o fată atât de frumoasă şi delicată poate fi atât de dură şi se poate ocupa cu asemenea lucruri,fiind şi cea mai bună!rosteşte gânditor,iar eu ridic din umeri.
-Nu ştii niciodată ce se ascunde în spatele coperţilor!
-Adevărat,dar mai degrabă te-aş compara cu un trandafir.Frumos,delicat,sensibil,fin,dar până să te bucuri de toate astea trebuie să te confrunţi cu spinii meniţi să-l protejeze!mă holbez vrăjită de irişii mai strălucitori ca orice smarald din lumea asta.Cuvintele scoase cu atâta măiestre din gura lui par ireale.Harry pare ireal.
Lumina lunii se reflectă pe faţa lui oferindu-i o imagine care pur şi simplu e mult prea perfectă ca să pot explica prin cuvinte.Nu există cuvinte ca să poţi exprima frumuseţea acestui om.Iar eu nu sunt genul de fată lingusitoare sau ceva,dar omul ăsta e pur şi simplu perfect.
-Andreea,vreau să ştii că eu nu sunt genul de băiat romantic sau sensibil.Nu sunt un băiat care să simtă ceva pentru oricine,deoarece trecutul m-a marcat şi practic mi-a impus să nu mai simt ceva pentru cineva.Dar tu,tu,ai ceva,ai un lucru care mi-a spulberat zidul pe care m-am chinuit să-l construiesc.Simt ceva ce nu am mai simţit de câţiva ani,acei fluturaşi în stomac,fiorii ăia nenorociti pe care îi am de fiecare dată când te ating,iar inima mea o ia razna când te aflii prin preajmă.Te rog nu o distruge!mă roagă aproape cu lacrimi în ochi.
Stateam şi mă uitam fără cuvinte la persoana din faţa mea.Nu pot să cred că şi el simte acei fiori.Pur şi simplu nu ştiu ca să spun,sunt uimită şi şocată.
-Harry,reuşesc spun într-un final,nu numai tu te-ai chinuit să construieşti un zid în jurul sufletului tau,şi eu am făcut asta timp de doi ani.Dar apoi ai apărut tu şi mi-ai intrat pe sub piele şi ai aflat atâtea despre mine într-un timp foarte scurt.Plus că singura care mai ştie atâtea despre mine este Amy,în rest nu am vrut să mă deschid în faţa nimănui cu gândul de a nu fi rănită!
______
*În sfârşit au ieşit şi ei împreună,sper să vă placă acest capitol.
Şi mai vreau să vă mulţumesc pentru peste 4 mii de vizualizări şi 235 de voturi sunteţi geniali.Eu scriu cartea asta din pură plăcere,iubesc să-mi imaginez toate lucrurile care se iîntâmplă între Harry şi Andreea,iar faptul că vouă vă place e un plus.
Gata,m-am cam lungit cu nota autorului şi abia aştept să văd ce părere aveţi despre destainuirile celor doi!