*Din perspectiva lui Harry*
Conduceam spre apartamentul meu.Andreea era ghemuită în scaunul din dreapta şi tot mormăia lucruri fără sens.De ce Doamne iartă-mă s-ar droga atât de mult încat să nu mai fie conştientă de ce face sau ce zice?Recunosc,şi eu mă mai droghez când vreau să mă distrez,dar niciodată atât de mult ca Andreea.Ea măcar e conştientă de faptul că ar putea să moară?
Mă uit spre ea şi o văd cum se linişteşte şi îşi închide ochii.
-Nu,să nu îndrăzneşti să închizi ochii!îi spun dur.Stai cu ei deschişi!continui.
Dacă doarme s-ar putea să nu se mai trezeasca.Am mărit viteza ştiind ca Andreea nu mai rezistă mult şi o să-şi piardă cunoştinţa şi atunci nu ştiu ce aş mai putea face.
Parchez maşina în grabă şi o scot cu grijă din maşină.Apas pe butonul liftului si aştept să vină.În acest timp încerc să o ţin de vorbă pe Andreea pentru a nu adormi.
*Din perspectiva lui Andeeea*
Mi-am deschis ochii cu greu şi o stare de greaţă pune stăpânire pe mine.Ce naiba s-a întâmplat.Îmi aduc aminte că am luat niste pastile ca să mă relaxez şi am luat-o un pic razna.Apoi Harry apăsa pe un buton şi tot repeta să stau trează când eu vroiam doar să dorm,apoi totul negru.Dar de ce m-a luat Harry şi arata ca şi cum chiar era îngrijorat?Ok,lucrurile devin din ce in ce mai ciudate.
Am deschis din nou ochii şi am inceput să studiez camera in care mă aflu.Eram aşezată într-un pat imens cu lenjerie neagră.Drapeliile,tot negre acopereau geamul,împiedicînd razele soarelui să intre.Ce mi-a atras atenţia a fost tabloul de deasupra biroului.In el era ilustrat o fată superbă,într-o rochie albă pana la genunchi.Părul blond îi curgea in valuri pe spatele mic al fetei.Lângă ea se afla Harry cu un zâmbet uriaş pe faţă,îmbrăcat într-o bluză albă cu blugi albaştrii.Complet opus stilului de azi,mai întunecat şi rar îl vezi zâmbind aşa larg,defapt,nu l-am văzut niciodată zâmbind aşa.O tinea pe fată de mijloc si arătau atât de fericiti împreună.
Am simţit din nou acea senzaţie enervantă in stomac.O dorinţă de a fi eu cea pe care o ţine de mijloc vine de nicăieri şi pune stăpânire pe mine.Nu.Eu trebuie să-l urăsc,dar pur şi simplu acea dorinţă nu vrea să dispară,ca şi acea senzaţie.Nu pot să-l plac pe Harry,nu VREAU să-l plac pe Harry.El sigur vrea doar să-mi intre în pantaloni,să-şi satisfacă plăcerile carnale şi apoi să mă lase cu ochii în soare.Nu-mi permit o inimă frântă,mai ales după moartea persoanelor mele dragi.
Uşa se deschide şi pe ea intră Harry cu un pahar de apă şi o pastilă in mână.
-Ia asta!îmi spune rece.
Dau să mă ridic in fund,dar o ameţeală groaznică mă cuprinde prabusindu-ma la loc pe pernă.Îl aud oftand si mă ajută să mă ridic,dându-mi pastila şi imi duce paharul la gura pentru a putea să beau.Termin cu greu şi mă las intre perne şi închid ochii deja obosită.Îl aud ieşind din cameră,iar eu adorm instant.
-Asta nu mai merge, Andreea!
-Ce vrei să spui?Te...te desparti de mine?
-Cam aşa ceva!îmi raspunde el cu nonşalanţă.
-Dar....de ce?Credeam că merge totul din ce in ce mai bine!Că incepem să ne dezvaluim din trecut!
În momentul ăla un râs isteric îl cuprinde,iar eu mă uitam cu lacrimi in ochi la băiatul pe care îl iubesc din toată inima mea deja distrusă.
-Tu chiar credeai că eu te iubesc?si iar incepe să râdă.Imi pare rău iubito,dar asta nu a fost decât o joacă cu diferite beneficii pentru mine,aşa ca, pa pa!
Zicând toate astea se intoarce cu spatele şi se îndepărteaza de mine,eu prabusindu-ma la pământ şi începând să plâng.
M-am trezit plângând şi plină de sudoare.Ce naiba a fost cu visul ăla?Acum chiar nu mai înţeleg nimic.
Mă ridic cu greu din pat şi m-am uitat spre ceasul atârnat pe perete,8 şi 30 de minute.M-am îndreptat spre geam şi am văzut că afară e pe cale să se întunece,deci e seară.Cât naiba am putut dormi?
Am ieşit pe hol şi mi-am dat seama că mă aflu într-un apartament.Apartamentul lui Harry,hmm interesant.Un miros de mâncare mă îndeamnă spre bucatarie unde dau peste Harry doar cu o pereche de blugi pe el,cu abdomenul gol şi cu marginea boxerilor la vedere,amestecând într-o tigaie.Şi sincer,nu cred că pot să spun că nu-mi place ceea ce văd.Muşchii spatelui i se contractau la fiecare mişcare pe care o făcea amestecând prin ceva ce par a fi legume.Era atât de concentrat pe ce făcea încât nu a remarcat cand am intrat in bucatarie şi m-am sprijinit de peretele cu uşa.
-Ce găteşti?îl întreb.
La auzul meu tresare şi de intoarce fulgerător.Eu îl priveam cu un zâmbet pe faţă,încă sprijinită de perete.
-Paste!
Când am auzit ce găteşte stomacul meu a început să scoata diferite sunete.
-Se pare ca(,)cuiva îi e foame!constată chicotind.
Dau din cap afirmativ cu zâmbetul încă prezent pe buzele mele.Si nu era un zâmbet fals,ca de obicei,era un zâmbet sincer.Nu am mai zâmbit asa de 2 ani.La gândul ăsta zâmbetul imi dispare puţin,iar Harry a observat asta.
-Hey,ce s-a întâmplat?mă intreabă îngrijorat.
Îmi scutur capul şi incerc să zâmbesc,dar nu prea îmi iese,aşa că-i raspund.
-Nimic de care să-ţi faci griji!
-Andreea,zambeai iar apoi te-ai întristat brusc.Ce e?
-E ceva personal,bine!mă rastesc la el şi plec înapoi in camera de unde am venit,fără să-i mai spun ceva.
Ajung in cameră şi inchid uşa cu cheia pentru a nu veni după mine.Îmi gasesc rucsacul într-un colţ şi iau din el poza cu mine împreună cu buni şi tata şi incep să plang cu putere.
-Mi-e aşa dor de voi!şoptesc printre lacrimi.
*Din perspectiva lui Harry*
-E ceva personal,bine!se răsteşte la mine şi fuge afară din bucatarie pe scări.
Care e problema ei?Eu vroiam doar să văd de ce s-a întristat.Termin pastele şi urc scările până ajung în faţa camerei mele.Incerc să o deschid,dar e închisă.Îmi lipesc urechea de uşa şi aud nişte suspine.Plânge?Dar de ce mă interesează pe mine?Nu ştiu,dar nu vreau să stau aici şi să o aud cum plânge.Iau cheia de rezervă şi deschid camera,ca să dau de Andreea într-un colţ,cu genunchii la piept si cu capul băgat intre ei plângând şi ţinând o poză in mâna.
Mă apropii de ea şi văd că in poză se află ea alături de o femeie în vârstă de 60-64 de ani şi un bărbat cam de 35 de ani.Nu zic nimic,doar mă aşez lângă ea şi o trag la pieptul meu,lăsând-o să se descarce.
*Hey,am pus capitol.Am încercat să-l fac mai lung,de aceea am întârziat.Sper să mă iertaţi.
Scuzaţi greşelile şi sper să văd că vă puneţi părerile,pentru mine înseamnă muuuult!!!
CITEȘTI
The Game ||Harry Styles||
Fiksi PenggemarAndreea este o fata dulce,sensibila si timida,plina de viata si de iubire gata sa o impartaseasca cu altii.Dar ce se intampla cand il intalneste pe Harry,un baiat rau care nu-si doreste decat sa se joace si sa se distreze pe seama fetelor? Dar cân...