*Din perspectiva lui Andreea*
Stăteam cu capul lipit de pieptul tare al lui Harry şi mă uitam in gol.M-am oprit din plâns în jur de zece minute,dar am preferat să stau acolo şi să mă uit în gol.Deoarece se simţea al naibii de bine.
-Acum 2 ani,am început eu,am fost într-o excursie cu familia.Eu,mama,tata si bunica mea.Ne întorceam spre casă,afara era întuneric şi o ceaţă de abia vedeai ceva în faţa masinii.Tot ce-mi mai aduc aminte sunt niste faruri si pe bunica care striga să rămânem treji în timp ce ne scotea din maşină.M-a salvat pe mine şi pe mama cu riscul de a muri ea,iar pe tata nu a mai avut cum să-l salveze!îi spun cu lacrimi in ochi.
Harry nu spune nimic,doar stă acolo şi mă strânge mai tare in brate lăsându-mă sa mă descarc.
-Deşi au trecut doi ani de atunci,mai am momente in care pur şi simplu totul mă copleşeşte şi simt nevoia de a mă elibera!continui eu printre suspine.
-Şi atunci de droghezi!constată cu o voce stinsă.
Am dat din cap aprobator şi am continuat să plâng în liniste pana când l-am auzit vorbind cu mine.
-Te rog nu mai plânge,sunt sigur că ei nu ar vrea să plângi.Sunt sigur că ar vrea să treci mai departe şi să fi fericită!îmi spune după un moment de tăcere.
Cuvintele lui chiar m-au pus pe gânduri.S-ar putea să aibă dreptate,dar totuşi ce îl interesează pe el.El nu vrea decât să-şi bată joc de mine,dar totuşi de ce insistă sa nu mai plâng.
-Cred că ai dreptate,îi răspund după un timp de gândire,dar mi-e atât de greu!suspin.
-Ştiu,dar măcar încearcă!oftează.
-Pot sa te întreb ceva?
-Sigur!îmi răspunde calm,in timp ce imi dădea o suvita de păr după ureche.
-De ce mă ajuţi?îl întreb curioasă.
-Nu ştiu,dar vreau si eu să aflu!spune oftând.Hai să mănânci!
Se ridică in picioare şi mă ajută şi pe mine.Deschide uşa,dar se opreşte chiar înainte de a ieşi şi se indreaptă spre dulap şi scoate de acolo o pereche de pantaloni scurţi şi o bluză gri.
-Cred că ţi-ar fi mai uşor dacă te-ai schimba din blugii ăia şi poate vrei să faci şi un duş!îmi spune arătându-mi spre uşa de lângă birou.
-Merci!
Îi iau hainele şi intru în baie.Dau drumul la apă pentru un duş bine meritat.Încui uşa,ca să nu am surprize,şi încep să mă dezbrac de hainele astea care au devenit incomode.
Intru in cabină şi las apa să-mi dezmierde corpul.Caut un gel de duş şi dau peste cel al lui Harry,aşa că decid să mă dau cu el.Mirosul plăcut al lui Harry îmi umple nările şi simt cum mă relaxez instant.Nu pot să cred ce efect are simplul său miros asupra mea.
Ies în baia plină cu aburi şi mă şterg cu un prosop alb înainte de a mă îmbraca cu hainele de la Harry.Pantalonii îmi erau largi ca ai unui clown,iar bluza îmi ajungea pana la genunchi,plus că mai incape o persoană in el.Arătam de-a dreptul caraghios.
Am ieşit din baie şi m-am îndreptat spre sufragerie de unde se auzea televizorul.Pe canapea era tolănit creţul cu picioarele pe jos,deoarece era prea lung ca să încapă cu totul.Era foarte concentrat pe ştirile care se derulau la Tv,dar şi-a intors privirea spre mine când m-a auzit intrând.
Un mic chicot i-a scăpat cand a văzut în ce hal arăt.Şi s-a ridicat luându-mă de mâna si intrând in bucatarie.
-Stai jos!
CITEȘTI
The Game ||Harry Styles||
FanfictionAndreea este o fata dulce,sensibila si timida,plina de viata si de iubire gata sa o impartaseasca cu altii.Dar ce se intampla cand il intalneste pe Harry,un baiat rau care nu-si doreste decat sa se joace si sa se distreze pe seama fetelor? Dar cân...