The Game ||Harry Styles||

Lasă-mă să-ți explic...

-Andreea,ce naiba crezi că faci?urletul lui Harry mă face să tresar,dar nu mă întorc spre el.

-Împachetez! Îi răspund rece continuând ce făceam fără să-l bag prea mult în seamă.

-De ce?Unde ai de gând să te duci?Andreea,te rog,lasă-mă să-ți explic!spune repede,iar eu mă întorc furioasă spre el.

-Plec pentru că nu mai suport să stau în preajma ta și am înțeles totul și nu e nevoie să-mi explici nimic,acum te rog să mă scuzi,am de terminat niște bagaje.Spun accentuând fiecare cuvânt și trecând pe lângă el și intrând în cameră.

-De ce ești atât de egoistă?Pretinzi că ai înțeles fără ca măcar să știi toată povestea.Lasă-mă măcar să-ți explic și după poți să faci ce dracu' vrei!țipă și am simțit cum ceva s-a rupt în mine pierzându-mi tot calmul pe care încercam să-l mențin.

-Eu sunt egoistă? urlu întorcându-mă fulgerător spre el.Am fost egoistă când m-am deschis în fața ta?Am fost egoistă când te-am iertat atunci când m-ai numit târfă de pe centură?Ți-am dat o șansă să-mi dovedești că altfel,dar tu tot ce voiai de fapt era să mi-o tragi și tot eu sunt egoistă!urlu cu lacrimi pe obraji.Mi le șterg furioasă și mă întorc cu spatele la el.

-Am avut încredere în tine,șoptesc,te-am lăsat să faci lucruri și să afli lucruri pe care nu le-a făcut nimeni.

-Andreea...

-La naiba,începusem să mă îndrăgostesc de tine.Râd amar și de data asta nu m-am mai opus și mi-am lăsat lacrimile să alunece pe obraji.Dar acum totul e dus,nu?Felicitări,ai reușit să elimini și singurele picături de bunătate și de încredere,și așa puțină, pe care o mai aveam în oameni.Poate nu ai reușit să mi-o tragi,dar măcar te-ai asigurat că ai distrus și ultima fărâmă de om normal din mine,sper că ești fericit.

Și cu asta mi-am apucat în grabă troleul și am ieșit în fugă din camera aia blestemată.Mi-am apucat geaca și cheile de la mașină de pe măsuța de cafea din sufragerie și am coborât la mașină.

Mă bucur că nu m-a urmărit,cred că și-a bătut destul joc de mine.Îmi arunc geamantanul in portbagaj și mă arunc la volan izbucnind într-un plâns isteric.Îmi așez capul pe volan,dar mi-l ridic imediat speriată când apăs din greșeală claxonul.La fix ca să-l văd pe Harry ieșind grăbit din bloc,bag cheile în contact și plec de pe loc exact cu câteva secunde înainte să mă vadă.

*Harry's P.o.v*

-Eu sunt egoistă?urlă Andreea întorcându-se fulgerător spre mine.Am fost egoistă când m-am deschis în fața ta?Am fost egoistă când te-am iertat atunci când m-ai numit târfă de pe centură?Ți-am dat o șansă să-mi dovedești că altfel,dar tu tot ce voiai de fapt era să mi-o tragi și tot eu sunt egoistă!urlă și câteva lacrimi îi scapă pe obraji.Imediat cum își dă seama de existența lor le șterge furioasă.

-Andreea...vreau să mă duc spre ea,să o trag în brațele mele și să-i explic totul,dar ea se întoarce cu spatele la mine și continuă.

-Am avut încredere în tine,șoptește,te-am lăsat să faci lucruri și să afli lucruri pe care nu le-a făcut nimeni.La naiba,începusem să mă îndrăgostesc de tine,râde amar lăsându-mă trăznit.Dar acum totul e dus,nu?Felicitări,ai reușit să elimini și singurele picături de bunătate și de încredere,și așa puțină, pe care o mai aveam în oameni.Poate nu ai reușit să mi-o tragi,dar măcar te-ai asigurat că ai distrus și ultima fărâmă de om normal din mine,sper că ești fericit.

Cu asta și-a apucat geanta de pe pat și a trecut val-vârtej pe lângă mine.Dar eu nu mă puteam mișca "începeam să mă îndrăgostesc de tine" cuvintele Andreei mi se învârt în cap și pur și simplu sunt mult prea șocat ca să reacționez.