Tatăl tău?

240 8 0
                                    

M-am aşezat pe un scaun de la masa din bucătărie,Harry aşezându-se lângă mine,iar mama cu McBarrey în faţa noastră.Harry continuă să se uite urât la McBarrey,însă acesta îi aruncă doar o privire plictisită.Mama se uită când la mine,când la Harry,când la şarpele de lângă ea.

-Deci,Andreea,eu de ce nu ştiam că ai un iubit?sparge mama liniştea care devenise deja jenantă.

-Pentru că nu ai întrebat!i-o tai dur,iar Harry îşi aşează mâna pe coapsa mea în semn să o iau mai uşor.

-Ei bine,nu veţi mai fii pentru mult timp împreună!vorbeşte McBarrey şi Harry se încordează lângă mine.Eu tresar surprinsă la auzul vorbelor lui şi mă încrunt.

-Şi de ce,mă rog?mama se uită la fel de confuză ca mine,doar Harry pare conştient de ce va avea să spună acest şarpe care se uită la noi cu un aer superior.

-Pentru că Harry e fiul meu şi cum eu sunt împreună cu mama ta....ei bine,îţi dai singură seama,eşti fată deşteaptă!pufneşte.

-Şi ce te face să crezi că voi renunţa la el şi să te las pe tine să profiţi de mama aşa cum vrei tu!mârâi deja scoasă din sărite.Ştiu că trebuie să mă prefac că Harry e iubitul meu ca să intrăm în lumea Mafiei Moarte,dar nu mă aşteptam ca lucrurile să se complice aşa mult.Eh,cred că tot pe cont propriu o să fiu până la urmă.

-Pentru că aşa spun eu!Ne aplecasem amândoi peste masă,feţele noastre fiind la câţiva centimetri departare privindu-ne cu atât de multă ură încât zici că o să explodăm la câtă tensiune e în aer.

-Andreea,noi nu o să renunţăm la ce avem împreună doar pentru iubirea voastră adolescentină!intervine mama,iar eu mă îndepărtez rapid pentru a mă uita la mama.

-Mama,putem vorbi puţin singure?mârâi.Mama se ridică şi îmi face semn să fac şi eu la fel.Mă ridic şi îi ofer un sărut scurt lui Harry ştiind că ei se uită la noi şi vreau să le fac puţin în ciudă.Ştiu,sunt rea.

Harry pare surprins de acţiunea mea,dar îşi dă seama de ce am făcut-o şi se uită la mine ofticat.N-o să primească el săruturi din astea pe bune de la mine prea curând.Nervozitatea de pe faţa lui McBarrey îmi confirmă faptul că mi-a ieşit ce voiam să fac,dar mama doar se uită şocată la mine,clar nu se aştepta la asta din partea mea.Ştie că nu sunt o amatoare a afecţiunii în puplic sau de faţă cu alţii,însă acum doar mă prefac puţin.Recunoaşte că ai vrea să fie pe bune.Ce dracu'?Acum s-a găsit şi conştiinţa mea să vorbească.

Îmi scutur capul şi o urmez pe mama în sufragerie.Sper ca masculii să nu se omoare între ei cât timp lipsim noi.Ajungem una în faţa alteia şi îmi încrucişez braţele privind-o iscoditor.

-Pot să ştiu şi eu ce anume ''aveţi'' voi doi!hotărăsc să încep eu şi mimând ghilimelele în aer,iar mama oftează.

-Îl iubesc şi sunt destul de sigură că şi el pe mine,Andreea!spune, iar eu pufnesc.

-Te iubeşte pe dracu'.Mama, nu ai nicio idee cât de periculos e nenorocitul din cealaltă cameră,iar tu îmi vorbeşti mie de dragoste?Omul ăsta e... nici nu ştiu cum să-ţi explic cât de rău poate fi şi că e pur şi simplu incapabil să iubească!aproape ţip.Cum naiba să-i spun ce mafiot e fără să-i spun că şi eu mă ocup cu acelaşi lucru?

-Să nu îndrăzneşti să vorbeşti aşa de el,se răsteşte şi eu îmi dau ochii peste cap.Şi tu de unde ştii că e atât de rău,mă rog?îmi pune exact întrebarea de care îmi era frică.

-Pur şi simplu ştiu,ok?Şi nu mă las până nu o ţi-o dovedesc! o ameninţ şi ies din sufragerie înhăţându-mi haina.

-Harry,plecăm!strig în timp ce mă încalţ.În două secunde e lângă mine şi se încalţă la fel de repede ieşind cu mine şi trântind uşa.Ne urcăm în maşină şi Harry pleacă în viteză.

The Game ||Harry Styles||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum