Cursurile de înot - partea 1
„Spune-mi ce îți dorești și poate fac în așa fel să ți se îndeplinească dorința. Spune-mi ce fantezie ai și poate reușesc să te conduc spre acel drum, cât să obții ce vrei. Spune-mi..."
Și spun:
— Îl vreau pe Vlad.
Imediat ce spun asta, îmi acopăr gura cu palmele, nevenindu-mi să cred că mi-a scăpat porumbelul din gură. Cu ochii măriți de uimire, mă uit la reclama stupidă care mi-a apărut pe monitorul calculatorului.
Ce mama dracului e asta? Din ce îmi dau seama, e o reclamă la un videochat sau ceva din această categorie, motiv pentru care m-am dus și eu cu gândul la ultima mea fantezie avută cu acest bărbat cu umeri lați și piept musculos, păr negru și ochi de culoarea castanei, bărbie pătrățoasă și buze subțiri. E perfect. E un vis. E realitatea pe care nu o pot atinge, dar la care mă holbez de două ori pe săptămână, când îmi duc nepoțelul la lecțiile de înot.
Da. Vlad este instructorul de înot care predă la bazinul din cartierul unde merge și micuțul Mihai. Prima dată l-am văzut acum o lună, când sora mea m-a rugat să mă duc eu cu Mihai la cursul de înot, pentru că ea avea o urgență la clinica unde lucrează ca medic alături de soț.
Din clipa în care l-am văzut pe bărbatul brunet de douăzeci și opt de ani, m-am oferit să fiu cea care îl duce pe micul Mihăiță la cursuri de fiecare dată. Deranjul nu este mare pentru mine, mai ales că locuiesc la două blocuri distanță de sora mea, iar sesiunea primul an de master tocmai l-am terminat cu brio, deci am mai mult timp liber decât mi-aș dori.
Dar Vlad... Of, Vlad... Mi-aș dori ca tipul ăsta să îmi consume tot timpul din lume și la el mă gândesc din prima secundă când femeia sexy din reclama mea mă seduce și pe mine cu vocea ei, dar spre un alt tărâm decât cel pe care ea încearcă să îl vândă.
Uitându-mă la ceas cu coada ochiului, mă mișc repede prin casă, în timp ce mă pregătesc să îl iau pe Mihai de la școală și să îl duc la mult-așteptatul meu curs de înot. Chiar dacă eu stau, de fiecare dată, pe margine, este cea mai frumoasă oră a săptămânii.
Azi am parte de aceeași priveliște, chiar dacă chipul bărbatului este, ca de obicei, sever și rece. Zâmbește și glumește destul de puțin, dar o face doar cu copii și, cu toate astea, este foarte îndrăgit de aceștia. Are carismă, inspirând putere și masculinitate, care este fascinantă pentru cei mici, dându-le doza de protecție de care ei au nevoie.
Și nu doar ei sunt vrăjiți de comportamentul lui.
Și nu eu sunt singura femeie care stă pe margine și admiră acest zeu cum i se încordează mușchii acoperiți de pielea udă și puțin bronzată.
Azi poartă un slip albastru, larg, dar îi stă perfect lipit de fundul bombat și de ceea ce bănuiesc că este o umflătură destul de remarcabilă în față.
Înghit în sec.
Dar lângă mine aud un oftat care îmi atrage atenția și imediat îmi mult privirea spre tipa de alături, venită cu un alt băiețel tot cam de nouă anișori, ca și nepotul meu. Își flutură din gene, în timp ce stă pe un șezlong pe marginea piscinei, încercând să adopte o poziție cât mai sexy a picioarelor lungi.
Tipa arată bine, chiar dacă se vede că a apelat la multe trucuri chirurgicale sau plastice pentru a-și ascunde vârsta puțin mai înaintată decât a mea. Poartă o rochiță scurtă de vară, galbenă cu flori mari verzi și o pereche de sandale cu talpă ortopedică, în timp ce părul blond și-l dă cu eleganță după ureche.