cap. 1
- Nu fi fraieră! Nu ai nimic de pierdut! mă lovește ușor peste umăr Georgiana, zâmbindu-mi drăcește.
- Ba am multe de pierdut! Dacă mă vede cineva? Tu ai luat-o razna? E ca și cum mi-aș pune poza direct cu un mesaj pe ea "care vrea sa mi-o tragă?"
- Eh, hai că nu e chiar așa, se fofilează ea. Eu am întâlnit tipi de treabă.
- Cu care ți-ai tras-o de câteva ori și apoi v-ați văzut de drum fiecare. Wow! Ce realizare! îi arunc cu ironie.
- Nepotrivire de caracter! se apără râzând.
- Georgiana, nu e stilul meu să intru pe astfel de site-uri sau aplicații. Prefer abordarea clasică: baiatul o vede pe fată, fata îl vede pe băiat. Se privesc cu subînțeles și unul dintre ei face pasul, ducându-se la celălalt și intrând în vorbă cu el.
- Bla bla ba, mă întrerupe. Și ies la o cafea, la o cină, apoi și-o trag și după câteva săptămâni tot se despart și fiecare își vede de drum. Sau mai rău, unul dintre ei deja s-a îndrăgostit, de obicei proasta, și suferă după idiot.
- Deci ce vrei de la mine?
Mă uit exasperată spre colega mea de apartament și simt că o să mă bage la spitalul de nebuni în scurt timp. O iubesc și suntem cele mai bune prietene de ani de zile, însă ea este o fire mult mai libertină, varianta masculină a unui bărbat, în timp ce eu sunt femeia clasică și cuminte.
- Uite cum stă treaba, Nicoleta. Nu ți-ai mai tras-o de mai bine de jumătate de an de când te-ai despărțit de labagiul ăla. Sunt sigură că ai nopți în care te joci cu vibratorul de la mine, cel mai probabil gândindu-te la vecinul nou mutat la etajul 7, că am văzut cum te-ai înroșit toată când am urcat cu el în lift zilele trecute.
Mă înroșesc din nou și fac ochii cât cepele. De unde dracu' știe ea toate astea?! Mă cunoaște mult prea bine. Trebuie să o omor.
- Aha! Știam eu! sare de pe canapea arătând cu degetul spre mine. Chiar își place de blondinul ăla, nu?
Încerc să îmi ascund rușinea, luând o față foarte serioasă. Eșec total. Sunt roșie ca un rac, dar măcar nu râd.
- Nico, ești varză! Mie nu îmi plce de el, dar dacă ție îți place, du-te la el! Sări pe el!
- Femeie, ai luat-o razna? Dar crezi că eu am la fel de mult tupeu ca tine? Ai uitat cu cine vorbești?
- Mda... zice dezamăgită. Așa e. Ești un papă-lapte și cred că ai avea un mare atac de panică dacă te-aș pune să îi zici "bună".
- Eh, vezi că știi?
Asta sunt eu. Timidă fără măsură, cum am mai spus, total opusă de prietena mea.
- Deci aplicația asta e cea mai bună variantă! spune cu entuziasm. Intră și vezi dacă îl găsești!
- Probabil sunt milioane de bărbați, Georgiana... Care sunt șansele să dau de el?
- Treci lângă mine și te învață mama cum să faci.
Ezit. Pe cuvântul meu că simt acest moment ca fiind unul decisiv. Ori mă fac de râs, ori chiar am șanse să dau de frumosul care s-a mutat în blocul nostru.
Ne așezăm amândouă pe canapea, în timp ce Georgiana îmi ia telefonul și de acolo se dezlănțuie Iadul în mâinile ei. Descarcă aplicația Tinder, îmi face imediat cont cu numărul de telefon, ignorând protestele mele vehemente că nu vreau să apară numărul pe acolo. Mă liniștește spunându-mi că nu o să mi-l vadă nimeni. Îmi scrie numele, îmi încarcă câteva poze mai drăguțe pe care le găsește prin galeria mea foto și în timpul ăsta îmi mai explică ce face în numele meu: