Fantazia (one shot) [+18]

13. Experiența Tinder (II)

cap. 2

Dar imediat în spatele meu în cafenea intră el.

- Bună! mă salută cu zâmbetul lui frumos și spre surprinderea mea mă pupă pe obraz, ca și când ne știm de ani de zile.

- Bună!

- Scuze că am întârziat!

- Acum am ajuns și eu, stai liniștit.

E vina mea că sunt mereu punctuală. Dacă îmi încălcam regula asta și plecam cu două minute mai târziu de acasă, el ar fi avut atacul de panică de acum treizeci de secunde.

- Spune-mi ce vrei să bei și eu dau comanda, cât tu ocupi o masă afară.

- Un cafe latte.

- Ok. Vin și eu imediat.

Mă atinge pe braț și mă bucur că atitudinea lui este atât de relaxantă, ajutându-mă și pe mine să mai scap de emoțiile stupide.

Se întoarce după câteva minute cu băuturile, și când mă ofer să îi dau banii, îmi spune că plătesc eu data viitoare.

Eh, aceste cuvine "data viitoare" sunt cele mai nocive. Dau speranță. Dar una din aia care înflorește în sufletul tău fără să își dai seama, îți dă un sentiment cald de siguranță și stabilitate, când de fapt poate să fie o catastrofă și acest "data viitoare" să nu mai existe.

Discuția cu el este lejeră și amuzantă. Chiar îmi place. Poate mai mult decât ar trebui pentru o primă întâlnire. Dar cum nu am auzit din vecini să fie genul care umblă cu cuțite sau droguri, las sentimentul de siguranță să se instaleze între noi și continuăm cu aceeași lejeritate discuția.

- Nu prea pari genul care să stea pe Tinder, îmi spune sorbind din cafeaua lui și uitându-se pe sub sprâncene la mine.

- Nu sunt. Aseară mi-am făcut contul la insistențele colegei mele de apartament și care m-a învățat numai prostii să fac pe acolo.

- Cum așa? zice râzând.

- Pe scurt habar nu aveam ce fac pe acolo. Nici ce fac butoanele și nici ce face aplicația în sine. Ideea e că foarte probabil asta a fost prima și ultima mea experiență, iar când voi ajunge acasă, am să o șterg.

- Atunci e bine că ți-am luat numărul de telefon.

Îmi zâmbește și pot să jur că e ceva mai mult în acel zâmbet. Felul cum mă privește, felul cum își linge buza de jos după ce bea cafea, dar fixându-mă cu acei ochi albaștii... Uf.. .mă trec călduri.

Și sigur el își dă seama de acest lucru pentru că zâmbetul lui devine evident plin de subînțeles.

- De fapt mă bucur că ai să o ștergi, până nu îți dă cineva un super like și poate o să îți placă respectivul, cât să ieși la o cafea și cu el.

- Puțin probabil o să fac asta cu altcineva, răspund cu jumătate de glas, în același ton jos ca și el.

- Foarte bine. Nu știi de ce nebuni poți să dai și nu aș vrea să pățească ceva vecina mea.

- Mă bucur că îți pasă de vecini.

- Îmi pasă de o singură vecină.

Tenta de posesivitate din glasul lui mă excită într-un mod bizar, cum nu mi s-a mai întâmplat. Cred că asta am simțit la el de când l-am văzut, fiind un tip destul de bine făcut, care emană o doză mare de masculinitate și în același timp pare genul de bărbat care nu vrea să împartă.