Fantazia (one shot) [+18]

15. Arestată la domiciliu (I)

cap 1.

De mai bine de douăzeci de minute râd și țip ca nebuna la telefon, în timp ce încerc să am o conversație cu prietena mea Dana, care este în Amsterdam. Este la concertul unei trupe care îmi place și mie, iar ea m-a sunat cu un apel video dându-mi ocazia să îi aud și să îi văd live pe preferații mei. Însă e atât de mult zgomot pe fundal, încât trebuie să țip în telefon ca o disperată să mă audă când îi mai răspund la întrebările venite peste acest fundal. Am vrut să îi închid, dar nu m-a lăsat, insistând să stau cu ea în telefon.

Tocmai ieșisem din duș când m-a sunat, așa că încă mă plimb prin casă cu părul ud și corpul acoperit doar de un prosop. Din când în când câte o picătură de apă rece se mai scurge pe umerii mei goi, amintindu-mi că trebuie să îmi usuc părul cât mai repede și să iau niște haine pe mine.

- E melodia noastră preferată! țipă ea de-odată. O auzi?

- DA! O AUD! țip la rândul meu, în timp ce scot un tricou lung din dulap, pe care îl voi folosi pe post de pijama.

- Nu-i așa că se aude super?

- Ba da! Ce rău îmi pare că nu am putut să ajung și eu...

- Ce ai zis?!

- AM ZIS CA ÎMI PARE RĂU CĂ NU AM AJUNS ȘI EU LA CONCERT!

- Tu și examenele tale! Data viitoare te iau pe sus, chiar dacă ai de dat masteratul în ziua aia!

Încep să râd imaginându-mi-o pe Dana cum mă trage de o ureche prin aeroport spre avionul care ne-ar duce spre concert, în timp ce eu recit lucrarea de diplomă, pe care o voi prezenta oricum în câteva luni.

Îmi dau după ureche o șuvuță udă, când aud un ciocănit în ușă.

- Îmi pare rău că nu se văd foarte bine pe telefon jocul de lumini!

- BA ÎMI CAM DAU SEAMA! zic îndreptându-mă rapid spre usă.

- E nebunie, Cris!

Nebunie e în fața ochilor mei, când deschid ușa și observ cum doi polițiști se uită încruntați la mine pentru o secundă, apoi un pic ciudat.

Unul e trecut de patruzeci de ani și un pic mai grăsuț, dar celălalt este până în treizeci, cu umeri lați și cu o sclipire jucăușă în ochi. Pot să jur că l-am văzut zâmbind în colțul guri, și în clipa aia îmi dau seama că nu am apucat să mă îmbrac, iar eu sunt încă învăluită doar de prospul care abia îmi acoperă fundul.

A.. și am deschis și larg ușa, dar brusc realizând situația mea, mă pitesc pe jumătate după ea.

- Dana, te sun ei înapoi că a venit poliția, zic privindu-i pe cei doi confuză, care clar așteaptă să închid convorbirea, ca să îmi spună ce vor de la mine.

- Ce ai zis??

- AM ZIS CĂ A VENIT POLIȚIA ȘI CĂ TE SUNT EU! și închid după ce țip la ea, apoi îmi îndrept atenția către ei cu o față nevinovată.

- Bună seara, mă salută durduliul, care imediat face prezentările la care nici nu sunt atentă ce funcții își dau ei, doar rețin că pe frumușel îl cheamă Gabriel ... nu-știu-cum.

Și are ochii albaștrii. Părul șaten deschis, buze subțirele, proaspăt ras și fac pariu că miroase divin. DE CE DRACU MĂ GÂNDESC LA ASTEA CÂND EI PROBABIL VOR SĂ MĂ ARESTEZE PENTRU... NU AM IDEE CE?

- Cristina Dimcea, bombăn cu jumătate de glas.

- Domnișoară Dimcea, continuă durduliul, avem o sesizare făcută la adresa duneavoastră, pentru violență domestică. Cineva a crezut că aveți parte de un scandal în familie și ne-a chemat să calmăm spiritele.