Fantazia (one shot) [+18]

34. Mama prietenului meu (II)

cap 2.

Eli

Sunt o femeie în toată regula, trecută prin multe și călită la foc mic ani de zile de experiențele cu bărbați, atât personal, cât și profesional. Știu să îmi mențin verticalitatea în prezența lor și să nu mă las niciodată intimidată sau încurcată de ei.

Dar azi zici că am băgat cafea pe venă, pentru că inima mea bate ca nebuna de când am dat nas în nas cu băiatul ăsta.

Privirea lui, felul cum m-a prins cu brațele groase și m-a lipit de pieptul perfect conturat... Mi-a dărâmat toate zidurile și m-a făcut să mă simt ca la șaptesprezece ani când am fost invitată la un suc prima dată de un băiat de care îmi plăcea.

Băiatul ăsta are ceva care îmi face mintea să o ia la plimbare. Dar băiatul ăsta e un copil! E coleg cu fiul meu și nu are nici 20 de ani! Jumătate din vârsta mea!

Îmi scutur capul cu putere și îmi lovesc ușor cu palmele obrajii pe care îi simt încă înroșiți. Trebuie să îmi revin, ce mama naibii!

Trag adânc aer în piept și îl dau afară cu zgomot, reîntorcându-mă spre cuptor, unde friptura e pusă la încălzit.

- Pot să te ajut?

Stomacul mi se strânge o secundă. Vocea lui nu pare a unui băiat, ci a unui bărbat, probabil din cauza corpului mare și bine făcut pe care îl are... Strâng din ochi și apoi mă întorc spre el, încercând să afișez o atitudine relaxată și deloc afectată de prezența lui.

- Nu, stai liniștit. Poți să iei un loc și pun imediat în farfurii.

Încerc să zâmbesc, însă privirea lui serioasă mă blochează. La ce se gândește în clipa asta și de ce pare că e pe punctul de a sări pe mine? El nu își dă seama că sunt de-o seama cu mama lui?

- S-a întâmplat ceva? rup liniștea care îmi ridică temperatura mai mult decât e nevoie.

Dar se uită la mine la fel de insistent și privirea lui coboară peste gura mea. Apoi își linge buza de jos, prinzând-o în dinți.

Dar clatină din cap, închizând ochii și oftează.

- Cred că mi-e mai foame decât credeam.

- Vrei să te servesc mai înainte? Sunt sigură că Dan nu se supără dacă începem să mâncăm înainte să coboare.

Își trece o mână prin părul negru și bogat, tuns scurt, ca apoi ochii lui ce observ acum că au o nuanță de verde, se fixează din nou pe chipul meu.

- Nu, sunt bine. Cred că am să aștept în sufragerie până coboară și Dan.

Se întoarce pe călcâie, dispărând din raza mea vizuală și lăsându-mă foarte confuză de comportamentul lui.

Ziua trece foarte repede, dar într-un mod ciudat. Încă de la masa de prânz am observat privirile insistente ale lui Gabi, pe care se vedea că încearcă să le ascundă.

Mi-a zâmbit de foarte puține ori, încercând mereu să fie politicos, chiar dacă simțeam tensiunea din vocea lui.

Dan era foarte vesel și relaxat, stând mai mult cu nasul în telefon, vorbind, din ce mi-a spus, cu o fată.

După cină am mai stat câteva minute bune la povești pe terasa de afară, ei cu câte o bere, iar eu cu un pahar de vin, ascultând poveștile fiului meu despre ce nebunii mai face pe la facultate.

Avem o relație foarte deschisă și știe că poate să îmi spună orice, iar eu sunt foarte mândră că am o astfel de comunicare cu el. Nu îmi ascunde niciodată nimic, mai ales dacă este ceva cu care îl pot ajuta, dar este și un copil cuminte în care am încredere și știu că nu își riscă cu nimic sănătatea sau viața, atât a lui, cât și a celor din jur.