Fantazia (one shot) [+18]

14. Menage a quatre

E simplu: nu îmi pasă de ce spun alții. Nu mă interesează ce părere au cei din jur, singurele păreri de care țin cont, și atunci în anumite limite, sunt cele venite din partea surorii mele mai mari. Atât. În rest nu îmi pasă de nimeni și, crede-ți-mă, că îmi este foarte bine. Fac ce vreau, iar ei știind că primesc doar indiferență din partea mea, au încetat să mai mă bărfească pe la colțuri.

Un fost gagic mi-a spus că sunt mai rea ca un bărbat. Nu mă înțelegeți greșit, era mai mult un tip cu care mă vedeam ocazional pentru a-mi satisface anumite nevoie, iar când a văzut că vorbeam la telefon cu un amic, plănuind să ne vedem la o cină, a fost foarte deranjat și a dat carțile pe față, declarându-și nemulțumirea vis-a-vid de firea mea libertină.

Să fie clar, cu amicul ăla chiar urma să mă văd la o simplă cină și atât.

De ce e în regulă ca un bărbat să se culce cu mai multe femei, iar o femeie să nu facă asta? De ce în secolul acesta încă ne confruntăm cu altfel de judecăți, doar pentru că ne-am luat în primire dreptul de a ne căuta partenerul ideal, atât sentimental, dar și fizic? Bărbații nu fac la fel?

Da, încă sper să mă liniștesc într-o zi, chiar dacă nu recunosc nimănui acest lucru, și nici nu mă port ca și când aș vrea asta, dar încă n-am găsit pe cineva care să mă dea pe spate, să mă impresioneze cu adevărat, să mă facă să fierb datorită lui și să-mi stârnească atât de tare interesul, încât să îl visez noaptea, iar dimineața să mă învăt ca un leu în cușcă, numărând minutele până când am să îl văd din nou.

Sinceră să fiu, nici nu știu dacă există așa ceva, care să ducă cu adevărat la o relație cu final fericit, dar dacă există... doar așa ceva m-ar face să mă opresc la acel bărbat și să îi spun cuvintele magice „te iubesc". Cuvinte care nu mi-au părăsit niciodată buzele roze până la vărsta de douazeci și șase de ani.

Așadar am un stil de viață foarte libertin, iar mama sigur ar leșina dacă ar ști toate detaliile.

Mai împărtășesc din experiențele mele cu sora mea Iulia, dar de multe ori și ea se înroșește atât de tare, încât fuge din cameră să nu mai mă audă.

Of.. bine că sunt ele pudince, iar eu sunt varianta feminină a bărbaților.

Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar toată lumea îmi spune că am ceva care atrage. Eu dau vina pe atitudine, pentru că, părerea mea, adevărata frumusețe vine din înterior. Deci chiar dacă nu sunt cea mai frumoasă, eu mă simt cea mai frumoasă și mă îmbrac așa cum îmi place și cum mă simt bine, iar asta îmi ridică mereu moralul făcându-mă să radiez de fericire.

Dar revenind la activitățile mele rușinoase, mai săptămâna trecută am avut o experiență... inedită. Am încercat să îi povestesc Iuliei, dar nu m-a lăsat să termin și cred că dacă o făceam, leșina.

Eu sunt fotograf profesionist și câțiva dintre clienții mei sunt reviste de lifestyle și modă.

Protagoniștii aventurii mele? Alonso, Bolivar și Carlos. Trei spanioli superbi la vreo douăzeci și patru de ani, pe care i-am cunoscut acum mai bine de un an la o sesiune foto pe care am făcut-o pentru una dintre reviste. A, B și C cum îmi place să le spun. Fac destul de des naveta între România și Spania, pentru că au decis să studieze la Universitatea din București și acum sunt la master. Sunt prieteni din copilărie și au o legătură foarte strânsă, uneori fiind mai apropiați ca frații.

Mi-au tot adus aluzii că ei împart totul, că ei fac totul împreună, dar nu m-am prins până săptâmâna trecută când am avut din nou o sesiune foto împreună, iar după ce toată lumea a plecat, ei au decis să rămână să mă ajute cu strânsul echipamentelor din studio. Erau atât de intenși, dominatori, fiind mai înalți și mai bine făcuți, se tot mișcau pe lângă mine, mă atingeau și făceau să pară că sunt mici accidente, însă totul devenea tot mai fierbinte și trupurile lor îmi păreau tot mai irezistibile.