Sacrificii

Capotolul 33

Ajungem la el acasă. Tot drumul am stat nemișcată, să nu cumva să mă trezesc din acest paradis pe care îl simt cu Harry.

— Aștept un telefon important. spune când intrăm pe ușă. Mă uit întrebător la el. De la judecătorie, de la avocat... oftează.

— O, doamne! îmi pun mâinile în cap.

În seara asta află cu cine va rămâne Judith, adică cine primește custodia și ce reguli le vor fi impuse. Am emoții. Îl văd pe Harry puțin temător.

— Am multe motive să cred că nu va rămâne cu mine. spune dintr-odată. Rămân uimită.

— Unde e Harry încrezătorul? Ce s-a întâmplat?

— Am discutat de dimineață cu avocatul și mi-a spus că Patricia are toate șansele să ia custodia, fiind mama ei, cea care a crescut-o până la vârsta asta.

— Dar Judith vrea să rămână cu tine...

— E mică, nu poate fi luată total în calcul decizia ei. se uită în gol.

— Iubitule... îi trag mâna și se așază pe canapea, lângă mine. Orice ar fi, oricum o să faci totul ca să o susții. Custodia nu te încurcă să îți faci meseria de tată.

— Asta e clar, dar Judith mi-a schimbat viața.

— E copilul tău despre care nu ai știut atâta timp, normal că ți-a schimbat viața.

— Ce face Peter? întreabă dintr-odată. Îmi pică zâmbetul de pe față.

— Ai de gând să fii gelos?

— Nu am de gând. Chiar sunt. mă privește destul de rece. Încep să râd. Ești cu el și te vezi cu mine? mă întreabă serios.

— Poftim? Nu!

— Te iubește.

— Știu.

— Și tu pe el.

— Știu.

— Și eu te iubesc pe tine.

— Știu.

— Și cum facem, Sophie? își pune mâinile pe genunchi, uitându-se la mine. Privirea lui este serioasă și atât de pătrunzătoare.

— Am vrut să te urăsc. îi spun sec. Dar nu pot. Pot doar să te iubesc.

— Ne iubești pe amândoi?

— Da. Diferit, dar da.

— Nu concurez cu un puști pentru tine. îmi răspunde acid.

— Mă uimești acum, Harry! Te îndoiești de sentimentele mele.

— Nu.

— Ba cum să nu?!

— Soph... mă trage lângă el și își apasă buzele de ale mele. Mi-a fost dor de tine...

— Sunt aici. răspund lăsându-mi capul pe pieptul lui. Lacrimile mele încep să curgă și mă strânge mai tare în brațe.

— Tu- vrea să spună ceva, dar este întrerupt de soneria telefonului. Dă pe difuzor. Spune!

— Am făcut tot posibilul, îmi pare rău, e așa cum bănuiam. Judith va rămâne cu Patricia. se aude vocea avocatului. Ne uităm unul la celălat șocați de decizia judecătorului. În schimb, vei avea voie să o vezi și să o iei ori de câte ori vrei, cu acordul mamei. Plus, trebuie să plătești o pensie alimentară în fiecare lună.

— Ok. În regulă! Ne vedem mâine dimineață la tribunal! îi spune Harry și închide.

Se ridică de lângă mine și iese pe balcon. Își pune o țigară între buze și caută brichetă. Ies după el cu bricheta în mână și îi aprind țigara.

— Mă așteptam la asta... îmi spune zâmbind trist.

— Partea bună este că o vezi când vrei.

— Crezi tu că o să mă lase Patricia?

— Da, fiindcă e obsedată după tine. Iar asta înseamnă să petreacă timp cu tine. De ce crezi că ți-a lăsat libertatea să o vezi când vrei?

— Asta mă enervează. Că nu o face pentru Judith. O face pentru ea. Și mă enervează faptul că banii pe care îi dau pentru Judith ajung la ea. E în stare de orice ființa asta!

Gândurile noastre sunt întrerupte iar de telefonul lui Harry. E Patricia. Răspunde.

— Iubire, te așteptăm acasă ori de câte ori vrei să vii să ne vezi! spune râzând. Harry îmi întinde telefonul.

— Te vom anunța când venim, ca să te pregătești înainte. îi răspund eu.

— Ce cauți cu Harry?

— Aveam interdicție sau cum?

— Javră ordinară ce ești! Nu vezi că toate merg spre mine?!

— Ai grijă cum vorbești cu iubita mea! spune Harry strângând din dinți. O să ți-o aduc mâine pe Judith. îi spune calm.

— Să nu vii cu aia!

— Ne vedem la 10:00 în parcul de lângă casa mea. îi spune și închide.

— Cum ai putut să te încurci cu așa om... oftez și mă îmbrățișează.

— Tinerețea, iubito...

*