Capitolul 11: Lacul albastru
Îmi încarc plămânii cu aerul rece de munte. Locul îmi pare familiar şi pentru moment nu înțeleg de ce. Tristețea cerului se revarsă prin stropii mari de ploaie care umezesc pământul de sub picioarele mele. Zayn aleargă numaidecât înspre clădirea aflată la câțiva metri de noi, umbrită de copacii înalți care o împrejmuiesc, cu mâinile împreunate deasupra capului în timp ce eu rămân nemişcată, privind înspre cabana din fața ochilor mei şi încercând să îmi amintesc ceva ce nu sunt sigură că vreau sau ar trebui să îmi amintesc. Cert e că nu e prima oară când sunt în locul ăsta minunat.
Stilul rustic, lemnul de cireş şi lacul ăla albastru de acolo. Lacul.
- Ai mai fost aici cu Harry, nu-i aşa?
Îmi întorc privirea în direcția lui Jessie, reprimându-mi cu stângăcie un zâmbet nejustificat.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
Înnebunesc. Gândurile îmi sunt un ghem de ață încâlcită. Amintirea acelei zile se aprinde în mine şi arde puternic. Ştiu că după ce voi păşi înăuntru, mă va inunda un val de fericire, chiar dacă el nu e aici. Ăsta e locul nostru.
Şi plouă, întocmai precum atunci.
Arunc o altă privire înspre imensitatea cerului de deasupra şi îmi permit, pentru măcar încă o secundă, să simt. Îmi las trupul să se piardă în picăturile de ploaie. Mii de picături de ploaie. Încep să mă învârt, incluzând-o şi pe Jess în refluxul meu de entuziasm sau fericire sau ce o fi. Mâinile noastre sunt împreunate; le strâng tare, evitând posibilitatea ca una dintre noi să cadă. Ne învârtim aşa cum o făceam pe când eram copii. Şi râd atât de tare încât mă doare pieptul.
-Ăsta, Mel, ăsta e sunetul pe care vreau să îl aud.
Câteva minute mai târziu, eram întinse pe pământul ud şi rece. Nămol. Jessie îl numeşte nămol. Eu cred că e mai mult de atât. "Nămol" îmi sună precum ceva urât, murdar, primitiv. E pământ, pământ ud. Îmi place să stau aşa. Încă plouă.
Jess mi-a spus cum Zayn nu vine să stea afară cu noi pentru că nu îi place să se ude şi ploaia nu e chiar genul lui. Mi-a venit în minte una din primele zile de şcoală atunci când eu şi Zayn am făcut întrecerea aia nebună în ploaie. Nu părea să îl deranjeze atunci. Nu ştiu ce să cred.
- Avem ciocolată caldă? o întreb eu, afişând un zâmbet care cerşeşte băutura caldă şi dulce.
Îşi dă ochii peste cap şi îmi răspunde, zâmbind la rândul ei:
- Mel pe care o cunosc eu se întoarce.
CITEȘTI
Say something(2)- The return
Hayran Kurgu* Această carte face parte din seria Say something * Totul se schimbă. Melody privea tabloul general cu atenție, mulțumită de ceea ce vede. Apoi a clipit şi când a redeschis ochii nimic nu mai era la fel. El nu mai era la fel. Atunci adolescenta înț...
