Say something(2)- The return

Capitolul 4: Încercare vs reuşită

Capitolul 4: Încercare vs reuşită

     Faptul ca Harry vazuse toata scena era unul dintre motivele care ma facea sa cred ca fusese in regula. Mintea mea bolnava marcheaza un punct pentru mine pe tabela scorului acestui meci ciudat. Chiar si asa, mai am mult de recuperat.

- Dar da, nu o sa se mai repete. E mai bine asa, Thom. ii spun eu, dupa cateva clipe de tacere stanjenitoare.

- Stiu.

     Imi zambi "prieteneste", ajutandu-ma galant sa ma ridic. Lua si rucsacul meu, tinandu-l pe acelasi umar cu al lui. Harry inca statea acolo, rezemat de un copac gros la baza. Si inca ma privea. Si eu il priveam. Il iubesc atat de mult. Incerc sa nu o fac. Dar cand il vad asa, sensibil si expus, trist - asa imi pare, poate ca inca isi joaca rolul - stiu ca ma va ucide si ma va salva deopotriva. Si vreau sa cred ca, impreuna, vom avea parte de un final fericit.

- Melody. imi zise el cand am trecut prin fata lui.

     Atunci, abia atunci am realizat cat de tare ma doare lucrul asta. El nu imi spunea asa. Ce s-a intamplat cu "frumoaso" sau "Mel" in cel mai rau caz? Chiar nu imi doream sa il pierd. Harry al meu. Al meu. Eram convinsa ca e ca o ancora pentru mine, in sensul pozitiv al cuvantului. Acum ma simt de parca ma inec si el ma priveste. Imi vin in minte imaginile cu el plangand cand credea ca ma va pierde, dupa intamplarea de la petrecerea lui Jessie. Privindu-l acum, constat ca ceva e schimbat in el. Nu ma mai vrea. Lacrimi reci amenintau sa apara; iremediabil. I-am multumit mintal Celui de Sus pentru faptul ca inca ninge si, astfel, nu va fi la fel de vizibil ca plang. Din nou.

- Las-o in pace! Chiar nu vezi cat rau i-ai facut? Esti orb, sau ce!?

     Thom nu ar fi trebuit sa intervina. O stiam si eu la fel de bine precum o stia si el. Si totusi a facut-o. Harry parea ca il ignora, chiar daca chipul i se intuneca atunci cand observa ca Thom isi impreunase mana cu a mea. Nu am gasit in interiorul meu puterea necesara sa ma opun. Am privit inspre mainile noastre tulburata. Sunt sigura ca face asta pentru a-i provoca gelozie cretului cu ochii verzi. Ma doare.

- Am vrut doar sa te intreb cand vii sa iti iei lucrurile de la mine.

     Ne uitam unul la altul de parca am fi fost singuri. Amandoi asteptau raspunsul meu, care nu intarzie prea mult sa apara:

- O sa vorbesc cu Zayn, astfel incat sa mi le aduca el.

     Spunand acestea, m-am rasucit imediat si am plecat de acolo. Stiam ca Thom ma urmeaza indeaproape. Nu mai puteam sa imi ascund suferinta care era mai mult decat evidenta. Cu fiecare pas afurisit deveneam din ce in ce mai incompleta. Ma ingrozeste gandul ca, la un moment dat, nu va mai ramane nicio celula vie din mine care sa recepteze iubirea lui sau noniubirea, mai bine zis. Cand ne-am indepartat suficient, mi-am dat frau liber reactiilor. Am inceput sa plang, sughitand si respirand sacadat. Thom se opri si ma stranse puternic in brate. Nu zise nimic. Stia ca acel "Totul va fi bine." nu ar fi facut decat sa imi starneasca si mai multe lacrimi. In schimb spuse:

- Sa fie doua prajituri. Ce zici?

     Am dat aprobator din cap, incercand sa zambesc. Nu am reusit insa.

...

- Trei amandine si doua cafele cu frisca.

- Cu frisca si multe bezele. am adaugat eu, privind-o fix in ochi pe cea care ne prelua comanda si castigand un zambet larg din partea lui Thom.

     Am inspirat adanc, incercand sa nu ma enervez atunci cand am observat faptul ca ea era tipa blonda care ne-a servit pizza mie si lui Harry, care s-a dat la el si m-a murdarit cu ketchup-ul picant. Si-a gasit un alt loc de munca, ceea ce ma surprinde. Eu nu as angaja o "creatura" ca ea; nu am de gand sa o numesc persoana.