Capitolul 17: Ceva frumos

57 4 3
                                    


Capitolul 17: Ceva frumos

     

     *Plouă. Stau în față, pe locul pasagerului, lângă mine fiind Matt. Se întoarce către Thom şi ia mâinile de pe volan. Urmează zgomotul. Nu. Se întâmplă din nou.*

     - Sunt aici.

     Respirația caldă a lui Harry se năpusteşte violent asupra chipului meu umed. Clipesc rapid fiindcă vreau să alung coşmarul ăsta pentru totdeauna, apoi închid ochii şi timp de aproape un minut nu îi mai deschid, presându-mi pleoapele în încercarea de a ține la distanță lacrimile. Îmi sărută pe rând bărbia, obrajii, apoi genele tremurânde.

     - Nu ar fi trebuit să plec. spuse el, învelindu-mi trupul cu pătura verde.

       Îmi dezlipesc greoi pleoapele şi îl privesc confuză. 

     - Te-am simțit agitându-te în somn, dar chiar şi aşa m-am ridicat să beau un pahar cu apă, apoi te-am auzit țipând. Deci, cum spuneam, nu ar fi trebuit să plec. Îmi pare rău. Acum sunt aici.

       Mâinile noastre se unesc şi nu ştiu de ce mi se pare un gest intim. Nu înțeleg cum reuşeşte să îmi electrizeze gândurile doar luându-mă de mână.

      - Deci îți ceri scuze pentru că ți s-a făcut sete, dar nu îți ceri scuze pentru toată faza cu Lindsay?

      Nu am vrut să fiu răutăcioasă şi să ne certăm iarăşi, aşa că am adăugat un zâmbet strâmb întârziat în speranța că astfel voi reuşi să evit o dezlănțuire stupidă. Nu ar trebui să mai conteze. Văzând cum i se încrețeşte fruntea şi îşi deschide gura pentru ca mai apoi să o închidă la loc realizez că nu ar fi trebuit să aduc asta în discuție. 

     - Mel.

      Felul în care mă priveşte. O, Doamne, felul în care mă priveşte. 

      După ce plasează un scurt sărut pe buzele mele, continuă:

     - Eu nu...

      Îl opresc, prelungind sărutul de acum câteva secunde. La o distanță atât de mică de buzele lui întredeschise încât aş caracteriza-o ca fiind " greu măsurabilă ", îi şoptesc cu tremur în glas:

     - Te iubesc şi nimic nu o să schimbe asta. 

      Mi-am muşcat limba după ce fața lui a dobândit o expresie rigidă, exprimând uimirea şi totodată neanticiparea.

      La nu ştiu cât timp după am adăugat:

     - Hai să vorbim despre ceva frumos.

Say something(2)- The returnUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum