Un suflet pierdut

Capitolul 4.

"Ma omoara gandul ca vreau sa te vad si nu pot."
Inca sunt pierduta,pierduta aici printre suflete, printre strigate.
Totul este alb-negru, cenusiu, totul din jurul meu este acoperit in intuneric. Acesta este de mai bine de 2 luni de zile, "lumea mea" , cam intunecata, dar e ok, asa .Aici, in "lumea mea", nu mai simt durerea, nu mai simt foame, nu te mai simt pe tine, tot ce as vrea e sa te vad, sa te tin la piept, sa iti respir parfumul.. sa iti mai gust odata buzele, sa mai te am odata.
Traiesc in trecut, traiesc din amintirea ta, traiesc din ce a fost, de fapt nici nu mai stiu daca chiar traiesc, nu stiu daca mai exist, adica exist aici, dar pe pamant? Acolo imi este trupul , iar sufletul, sufletul imi este ratacit.. El, nu imi da pace, amintirea lui, nu ma lasa sa ma "odihnesc" linistita . Daca ar stii el, cat de tare ma doare, daca as putea i -as arata ce este in inima mea, este o tornada de sentimente, de durere, de speranta, de dorinta, de dezamagire..daca as putea... Ohh, daca as putea..
Troscc ( se auzi din salonul in care ma aflam.)
Eu:- E cinevaa? Hei, ma poti vedea? Ma poti auzi?
Usa se deschise, un baiat cu tenul alb ca si zapada, inalt si firav se aseza la capul meu.
Robby( fratele meu) :- Surioara, te rog intoarce-te..
Eu:- Hei, Robby fratioare sunt aici. Rahat, el nu ma poate auzi..
Robby, imi satura fruntea iar apoi iesi afara din salon cu obraji plini de lacrimi.
Toti sufera, toti..nu am vrut sa fie asa, chiar nu am vrut, tot ce am vrut a fost liniste, pace si fericire. Dar nu le-am primit, si da stiu ca va suna orgolios, dar nu vreau sa ma mai intorc, nu.
De ce m-as mai intoarce in "jungla" de asfalt? De ce m-as mai intorce la acesti monstrii? De ce m-as intoarce? De ce? Ca sa il vad pe el, si sa sufar, de ce? De ce? Imi e destul de "bine" aici, sau poate nu, dar asta este, acesta imi este destinul, sa fiu o umbra, nici macar o umbra a acestui pamant..