Un suflet pierdut

Capitolul 8

"Emotii.''

Dupa ce m-a luat pe sus. Eu i-am cerut sa ma lase jos, acesta ascultandu-ma.
Eu:- Te rog, intelege. Lasa-ma!
El:- Nu te pot lasa. Inima nu ma lasa, sa las un inger sa planga.
Eu:- Hai scuteste-ma!
El:- Nu te las, spune el in timp ce imi pune mana le solduri.
Eu:- Da-mi drumul,idiotule, spun eu plina de nervii.

El se indeparteaza  usor, in timp ce eu il lovesc.
El:- Auchh! Asta a durut, spune el frecandu-si obrazul, lovit.
Eu:- Dispari din fata mea, spun eu iritata in timp ce ma indepartam de el.
El:- Lucrurile n-o sa ramana asa, spuse el privindu-ma cu atentie in timp ce plecam de langa el.

Ajunsa acasa, ma bag in pat, iar lacrimile isi facusera si ele aparitia. Ahh, il iubescc, dar lui nu ii pasa, nuu..Sunt o proasta, asta sunt, trebuie sa il uit, trebuie sa il fac sa dispara din mintea mea..

De dimineata, ma ridic din pat si ma uit la ceas. 10:30. Perfect.
Ma ridic, imi asez patul, fac un dus, imi iau un tricou si o pereche de blugi si cobor jos.

Eu:- Neata.
Mama:- Buna dimineata, puiule. Mancarea este in bucatarie.
Eu:- Ok.
Mananc repede, imi iau telefonul si ies afara, fara a vrea sa ma duc intr-un anumit loc.
Iau tramvaiul pana la capat, apoi ies si ma duc in curtea unei Biserici, unde erau niste banci. Aveam nevoie de liniste, iar acesta era locul perfect.

Inchid ochii  si ma las purtata de linistea profunda, iar in clipa in care i-am deschis, il vad pe el, baiatul acela de ieri, era in fata mea si ma privea intens, fara a spune nimic.

Eu:- Tu?! Din nou? Ce mai vrei?
El:- Sa iti mai vad odata  chipul.
Eu:- Lasa-ma, te rog. Ce ti-am facut eu tie, de nu ma lasi? Ce?
El:- Mai fermecat cu un simplu zambet.
Eu:- Ce vrajeala pe capul tau, baa pleca si lasa-ma!
El:- Esti rea, ceva imi spune ca ai un suflet bun. Esti ranita. Iti simt durerea ce zace in tine.
Eu:- Ce vrei tu de fapt?
El:- Sa te ajut, spune el in timp ce ma ridica de le banca.
Eu:- Da, bun. Adu-l inpoi.
El:- Iti jur, ca roata se va intorce, iar el va veni la tine, spune el in timp ce imi mangaia bland fata.
Eu:- Du-te de langa mine, nu vreau sa sufar mai rau.
El:- Nu vei mai suferi. Hai, vino,  vreau sa iti arat un loc care pe mine ma linisteste, spuse el in timp ce ma lua de mana si ma tragea dupa el.

Incercam sa ma opun, dar pana la urma m-am lasat condusa de el.
Dupa mai bine de 20 de minute de mers, am ajuns. Era un lac superb si un ponton foarte colorat.

El:- Am ajuns. Aici vin eu mereu cand sunt trist sau cand vreau sa fiu linistit.
Eu priveam in jur, si intradevar chiar era un loc foarte placut.
El:- Iti place?
Eu:- Da.
El:- Ma bucur,spune el si se apropie de mine.
Eu:- Stai pe loc, spun eu iritata.
El:- Hai sa luam loc.
Eu:-  Trebuie sa plec, imi pare rau.
El:-Nu, stai. Te rog.
Eu:-Nu pot.. Imi pare rau,  si incep sa alerg, in timp ce el venea dupa mine.
El:- Nu te mai las sa pleci, nu acum, nu asa, trista, spune el in timp ce imi tinea chipul cu o mana, o mana calda si placuta.
Eu:- Nu face asta, te rog. Ma faci sa sufar..

Acesta isi apropie trupul sau de al meu si imi saruta fruntea, spunandu-mi ''sunt aici, nu te las sa mai  suferi.'