Totul pare a fi un vis, un vis din care nu aș vrea să mă mai trezesc.
Fericirea este doar un cuvânt din vocabularul limbii noastre, asta până când apare cineva care îi dă un sens. La mine fericirea mea, este familia și poate si puțin din El..
Pe ei ia-si putea privii la infinitit, ia-si putea asculta până la ultima mea răsuflare, trăiesc prin privirile lor calde și pătrunzătoare, trăiesc în inimile lor, în cele două atrii si in cele doua ventricule, trăiesc și înfloresc asemenea primăverilor în viața lor. Trăiesc pentru ei.
Să simți că apărtii unui ansamblu de persoane, să te simți dorit și iubit si sa iubești și tu la rândul tău..asta mi se pare cel mai minunat lucru posibil.
Nu e ciudat? Să privești niște trupuri pe care ai senzația ca nu le-ai mai privit niciodată, să le analizezi de sus pana jos și să te oprești la ochii, iar atunci simti un amalgan de sentimente..
În filme si in povesti finalul este mai mereu fericit, dar în realitate nu este așa, se spune că dacă nu e bine înseamnă că nu este acela e sfârșitul, oare câți dintre noi mai cred în asta? Oare câte suflete se sting acum? Oare câți dintre noi au inima în ruine? Oare câți mai pot lupta? Sunt răni ce te apasă pe inimă cu dorul, sunt răni care nu te lăsa să închizi un ochi noaptea, sunt răni ce te macină încetul cu încetul..
Eu:- Nu, nu va recunosc..
Mama:-Chiar nu ști cine sunt? spune ea plângând.
Eu:-Trupurile voastre imi sunt străine, sufletele in schimb nu.. simt ca am avut niște legături cu voi, dar mai mult nu îmi amintesc.
Mama:- Noi toți te iubim mult, da nu uiți.
CITEȘTI
Un suflet pierdut
RomanceBun venit in sufletul meu, aici gandurile imi zboara libere, nu exista bariere. Deci sa incepem, cu toti avem un suflet, bun, in mare parte, dar undeva acolo se ascunde si o parte intunecata, acea parte eu am incercat sa o ascund, dar el, a reusit...
