Un suflet pierdut

Capitolul 11

''Dezamagirile si durerea schimba omul.''

La spital.
Deschid usor ochii si vad niste umbre sterse alaturi de multe culori imprastiate.
Eu:- Ma, ma doare..
-Unde puiule,unde?
Dupa voce, aceasta pare a fi mama.
Eu:- Aici, si ii arat spre piept. Ma strangea atat de tare incat nu putem respira.
Mama:-Denny, cheama doctorul.

Dupa 5 minute, un medic intra in salon.
Medicul:- Trebuie sa ii schimbam perfuzia, va rog sa iesiti.
Schimbata perfuzia, simt cu totul imi ''fuge'' de sub picioare si adorm.

Dupa 3 ore, ma trezesc, si simt ca cineva imi cuprinde mana si mi-o saruta.
Eu:- Cine esti?
-Nu ma mai recunosti, intreaba suprins acesta.
Eu:- Sorin, tu esti?
El:- Da, chiar eu. Sunt langa tine. Promit ca n-o sa te mai las singura.
Eu:- Multumesc ca esti langa mine..
El:- Ce sa intamplat acolo?
Eu:- L-am vazut pe el..apoi totul s-a distrus, si m-am dus sa beau..nu stiu ce a fost cu mine, ceva m-a schimbat...
El:- Durere ce o porti in suflet te-a schimbat..
Eu:- Inca ma doare..
El:- Vei fi bine, spuse acesta in timp ce imi stranse mana cu putere.
Eu:- Nu voi fi..raspund eu dezamagita.
El:- Ba da, ai incredere.

Medicul, intra in camera.
Eu:- Cat timp voi mai sta aici?
Medicul:- Pana te vei face bine. Acum spune-i iubitului tau sa iasa din salon, trebuie sa te odihnesti.
Eu:- Nu este iubitul meu, si cu siguranta va iesi.
Medicul:- V-am vazut apropiati, si am crezut ca sunteti un cuplu, dar acum am inteles.
El:- Daca ai nevoie de ceva, sunt pe hol, spuse Sorin in timp ce se indrepta spre usa.
Medicul:- Ar trebui sa il trimiti acasa. Noapte trecuta, nu a dormit deloc, a stat aici, facandu-si griji pentru tine.
Eu-Ok, spune-ti Dvs. Sa plece acasa.
Medicul:- Desigur, acum odhniti-va.

A doua zi, cand ma trezesc il vad pe Sorin, stand langa patul meu.
Eu:-Tu?! Intreb surpinsa.
El:- Da, eu. Ti-am promis ca nu te voi mai lasa.
Eu:- De cand esti aici?
El:- De cand esti si tu.
Eu:- Doamne, esti nebun? Du-te acasa si dormi.
El:- Am sa ma duc.
Eu:- Acum.
El:- Cand te vei duce tu acasa, atunci ma voi duce si eu.
Eu:- Esti imposibil.

Dintr-o data usa se deschise.

Mama:- Marie, am vorbit cu medicul si a spus ca te putem lua acasa, dar trebuie sa avem mare grija de tine.
Eu:- Cand plecam?
Mama:- Maine.
Eu:- Bine.
Mama:- Tinere, hai sa iesim si sa o lasam sa se faca bine.

Dupa inca o zi de stat in acest ''infern'', numit spital, in sfarsit se facu' dimineata.Si tot asteptam sa intre mama, si sa ma i-a de aici.

Usa se deschise.

Eu:- Mama?!
Mama:- Da, puiule.
Eu:-Plecam, nu?
Mama:- Da, raspunse acesta in timp ce ma ajuta sa ma ridic.

Ajunsa acasa.

Robby, intra la mine in camera.
Eu:- Fratioaree!
Robby:- Mi-a fost dorr de tine, Marie, spuse el in timp ce ma lua in brate.
Eu:- Si mie, de tine fratioare.
Robby:- Ne uitam la un film, ce zici?
Eu:- Hai!

Dupa terminarea filmului, fratele meu se duse la el in camera, iar eu urma sa pregatesc de somn. M-am pus in pat, mi-am luat perna in brate iar atunci cand am vrut sa inchid ochii, telefonul vibră. Un mesaj : '' Iesi pana pe balcon.'' Serios, cine are chef de glume proaste la ora asta..ma ridic din pat si ma indrept spre balcon, privesc in jos, si vad ca scrie mare " zambeste, esti cea mai frumoasa."
Un fior imi strabatu' inima. ''Ce frumos" , spun eu zambind. Ma intorc in camera, imi i-au o bluza pe mine si cobor jos, unde il vad Sorin.

El:- Asa, imi doresc sa fii mereu, fericita. Spuse el in timp ce venea langa mine, si ma lua de brate.
Eu:- Multumesc, pentru tot.
El:- Iti este frig?
Eu-Putin.
Acesta se apropie de mine, si ma i-a in brate.
Eu:- O imbratisare?
El:- Mai multe. Atunci cand esti langa mine, simt ca nu mai sunt eu, doar privindu-te sunt fericit.
Eu:-Ok, prea multe cuvinte.
Acesta imi atinse usor chipul, cu o mana in timp ce cu cealalta ma aduse mult mai aproape de el.
Eu:- Ce faci?! Intreb confuza.
El:- Fac ce imi spune inima, raspune Sorin in timp ce ma strange de el.
Eu:- Da-mi drumul.
El:- Niciodata.
Eu:-Acum, spun eu ridicand tonul.
El:- Ok, cum doresti.
Eu:- Nu stiu ce vrei sa imi dovedesti, cunva ca esti un badarn sau un mincinos?
El:- Vreau doar sa imi dai o sansa, ca sa iti pot dovedi ca nu sunt asa cum crezi tu.
Eu:- O sansa?! Esti nebun? Crezi ca iti voi da, o sansa tie, ca sa am de ce sa sufar din nou?
El:- Nu vei mai suferi.
Eu:- Am mai auzit asta.
El:- Nu ma crezi, nu?
Eu:- Nu te cred.
El:- Bine, iti voi dovedi, spuse el in timp ce ma lua de mana si isi lipi buzele de ale mele, intr-un sarut.
Eu:- Ce faci, omule?! Ce? Crezi cunva ca ce, daca ma saruti, gata, s-a rezolvat totul?
El:- Am facut-o mai mult, pentru ca imi doream sa te sarut, chiar imi doream, ai simtit, si tu nu, toata emotia, toate sentimentele, totul, nu?
Eu:- Sti ce, e tarziu. Noapte buna, ii spun eu acestuia, intorcandu-ma inapoi in dormitor.

In camera.
Ma arunc in pat. Ahh, ce baiat, chiar ii pasa, ii pasa de mine..spun eu, intr-un final adormind.

A doua zi.
10:30. Perfect, ce bine am dormit. Imi asez patul, ma duc spre baie imi las hainele jos, intru un cabina si stau acolo mai bine de 30 de minute. Un singur cuvant "relax'', ies din baie, ma imbrac si cobor. Mananc si ies afara.
Țțrrrrrr, imi suna telefonul.
Eu:- Da, mama.
Mama:- Sa ai grija de tine, si sa nu stai mult.
Eu:- Da, da. Acum inchid, pa.

Apff, mamele astea.

In timp ce mergeam linistita pe strada, o vad pe Diana, cum venea spre mine, nervoasa, hmmm ceva imi spune ca va iesi scandal.
Diana:- Papusa, nu stiu ce i-ai facut iubitului meu, dar jur ca te omor daca te mai atingi de el.
Eu:- Singura care va muri esti tu, de invidie, raspund eu amuzata.
Diana:- Lasa glumele, spuse ea in timp ce ridica palma spre mine.
Eu:- Crezi ca ma speri, sau ce? Sti ce nu imi este frica de o femeie usoara ca si tine. Acum da-te din fata mea.
Diana:- Cum indraznesti sa imi vorbesti asa?
Eu:- Simplu, iti vorbesc asa cum meriti.
Diana:- O sa iti para rau, ai sa vezi.
Eu:- Da, da, cum spui tu, raspund eu indepartandu-ma de ea.

Hmm, Doamne usuratica aia chiar crede ca imi este teama de ea, hmm, ce ma amuza prostia ei.
El:-Te-ai schimbat..
Eu:-Tu...frate ia-ti tarfa si pleca de aici. Dispari din fata mea, te rog eu.
El:- De ce te-ai schimbat?
Eu:- Chiar vrei sa stii, nu?
El:-Da.
Eu:- E bine, iti voi spune. Tu, mai schimbat, tu. Felul in care m-ai lasat, durerea ce-o purtam mereu in mine, chinul ca nu te voi mai vedea,acestea m-au facut sa ma schimb, durerea.
El:- Nu e chiar asa, tu aveai un suflet bun..
Eu:- O, dar vai, asa este. Doar ca ce nu stii tu e ca fiecare dintre noi avem un suflet bun, dar exista si o parte rea, una intunecata, eu nu am stiut de existenta acelei parti rele, pana cand tu m-ai lasat..toata durerea si tot ce mi-ai facut tu mie, m-au facut sa fiu cine sunt astazi.
El:- ... Nu mai spuse nimic.

Cu multa durere si tristete, plec privirea si plec de langa el..e drept tot ce i-am spus..doar ca ce nu stie el , este ca eu inca il iubesc..