Un suflet pierdut

Capitolul 23

"În viață câștigi, pierzi.. Înveți."

Sunt gata sa las totul în urmă.. oricum nu imi amintesc nimic. Sunt a nimănui. O să imi fac o viata nouă. Nu știu dacă pot spune ca regret, regretele sunt pentru cei morții.

Cerul care este vesel, și frumos pictat pe timpul zilei, acum este lipsit de culoare. Totul este negru și întunecat. Vremea de afara te trimite cu mintea departe de tot ce te înconjoară, te face să privești dincolo de limite, dincolo de ziduri și barieri acolo unde totul devine din imposibil.. Posibil. Timpul acolo are altă viteza de trecere, acolo oameni sunt buni și nu rănesc, acolo nu te simți sigur, nu te simți al nimănui.. "Acolo "din păcate nu exista, sau există doar în mintea noastră, în imaginația noastră.
Pentru câte secunde a avut impresia ca totul o să fie bine..și ca dacă nu este bine, nu acesta este sfârșitul.

A două zi.

Jake:- Nichol ! Nichol, trezește-te!

Somnoroasă ridic o pleoapă și il privesc.

Eu:-Ah, daa.
Jake:- Hai trezește-te, în câteva clipe unchiul meu sosește aici.

Mă ridic, și îi fac un semn ca și cum aș fii înțeles, și fără să vreau imi arunc privirea în oglindă; un chip palid lipsit de culoare, un trup subțire și firav. Privesc spre podeaua maronie unde îmi vad hainele le iau și ies din încăpere.

Eu:-Jake!

Privesc în față și il vad pe Jake venid spre mine impreuna cu un bărbat înalt, ce are un trup atletic, un păr blond precum spicul grâului toate astea plus o privire ce te soarbe încetul cu început.

Jake:- El este Chris, unchiul meu.

Chris își fixează privirea asupra chipului meu și îmi săruta mâna.

Eu:- Bună!
Chris:- Bună! Sunt impresionat atâta gingășie într-o singură copilă.

La spusele acestuia, fără să vreau schițez un mic zâmbet.

Eu:- Mulțumesc!
Chris:- Eu îți mulțumesc!
Jake:- Haide-ți sa intram.

Chris:- Spune-mi ceva despre tine, spune el privindu-ma.
Eu:- Nu știu prea multe despre mine.. Nu știu de unde vin. Nu știu din ce familie mă trag. Nu știu cum mă numesc.. Nu știu, am știut dar ..
Jake:-A avut un accident neplăcut.. Și nu își mai amintește nimic.
Chris:- O să te ajut să treci peste. Și poate să îți începi și o viață noua, ce zici?
Eu:- Sunt gata să incep ceva nou. Spun eu zâmbind.
Jake:- Unchiule Chris, nu vrei să o aduci pe Nichol să îi arați zona?
Chris:-Sună minunat. Ce zici, vrei?
Eu:-Da, desigur.
Jake:-Să ai grijă de ea.

Chris îl priveste și îl aprobă.

Această imi deschide ușă, după imi cuprinde încet brațul și ne îndreptam spre dreapta.
Eu:-Unde o să mergem?
Chris:- Ai încredere, o să îți placă.

Mă intorc și îi zambesc. Pentru o clipă pot spune ca plutesc.

Chris se oprește si imi pune mâinile la ochii.
Eu:- Stai. Ce vrei să faci?
Chris:- Aștepta putin. Tu doar continuă să mergi.

Pff, accept situația, și continui să merg.. Simțeam aerul cu mă îmbrățișează, soarele cum imi încălzește pielea, și nisip fin la picioare.

Chris:-Gata, am ajuns, spune el zambind.

Privesc în jurul meu, totul este minunat.. O priveliște ce pare desprinsă din reviste. Marea mă fascina, în timp ce o priveam mă liniștestea. Ne asezam și privim împreună spre apă.

Chris:- Îți place?
Eu:-Da. Nu știu de ce dar locul acesta mă liniștește, iar pe o altă parte mă face să cred ca am mai fost aici. Imi apar imagini, dar nimic clar.
Chris:- E vorbă de trecutul tău să înțeleg?
Eu:-Da. E ciudat..imi aduc cu greu aminte amintiri neplăcute, dureroase..dar nimic fericit, nimic vesel.
Chris:- Hai să plecam de aici. Nu îți face bine.

Ne ridicăm și acesta imi cuprinde brațele cu putere și mă săruta pe frunte.