Un suflet pierdut

Capitolul 12

''Tu, eu, noi?"

Dupa inca o saptamana.

Ora:-08:00
Mama:- Trezeste-te!
Eu:-Inca 5 minute, mama.
Dupa 30 de minute.
Mama:- Esti gata? Intreaba ea din bucatarie.
Eu:- Ahh, ce, cum?
Mama, intra in camera si ma trage din pat.
Eu:- Hey, ce faci?
Mama:- In 5 minute sa fii gata.
Eu:- Ahh, acum, acum.

Ma duc in baie, imi arunc haine pe acolo, si intru in dus, iar dupa 30 de minute cobor.
Mama:- Treci in masina, odata.
Eu:- Acumm, mama.
Urc in masina, dau drumu' usor la radio si incep sa fredonez o melodie.
Eu:- Mama, mai dureaza?
Mama:-Da.
Dupa 40 de minute.
Ajunse cobor, privesc in jur si vad ca suntem intru-un loc care mie imi face foarte bine.( o cabana la care obisnuiam sa vin in copilarie.)
Eu:- Cum de mai adus aici?
Mama:- Cineva m-a rugat sa te aduc aici.
Eu:- Cine?! Intreb eu surpinsa.
Mama:- Asteapta, si ai sa vezi.

Ador locul in care ma aflu acum. Totul e asa culorat, pictat de mii de culori calde si placute. Cand eram mica mereu veneam aici si stateam cu bunicul, mergem la pescuit si  prin padure.
Mama:- Poti veni, a sosit, striga mama din fata casei.
Eu:- Acum, mama.
Ajung in fata casei si il vad pe Sorin, era imbracat intr-un costum negru,si avea in mana un buchet de trandafiri.
El:- Acesta este pentru tine, spune el in timp ce intinse buchetul spre mine.
Eu:- Aha, poftim mama, spun eu in timp ce ii pasam buchetul mamei mele in brate.
Mama:- Comporta-te frumos, Marie, spuse ea , interpartandu-se.
Eu:- Da, cum spui tu.
El:- Ce faci?
Eu:- Ma duc sa stau pe iarba.
El:-Vin si eu.
Eu:- Ce cauti aici?
El:- Pe tine.
Eu:-Cum sa nu, hai spune ce mai vrei?
El:- Pe tine.
Eu:- Incepi sa ma scoti din sarite, si nu e bine, spun eu privindu-l .
El:- Esti minunata chiar si atunci cand esti nervoasa.
Eu:- Si pumnul meu este.
El se lasa pe spate si ma trase si pe mine dupa el.
Eu:- Baa, ce faci?
El:- Hai sa privim stele, impreuna.
Eu:-Bleahh, bleahh, termina.
El:- Nu am inceput nimic, spuse el razand.
Eu:- Nu te inteleg..Nu inteleg ce vrei de la viata mea, de la mine..
El:- Vreau doar sa fii fericita.
Eu:-Atunci, da-mi pace.
* In mintea mea .
Ahh, nu stiu de ce i-am spun asta..chiar imi doresc sa fie langa mine, doar ca nu stiu.. Eu il iubesc pe el..imi e teama...*

El:- Stiu ca nu vrei sa te las, spune el in timp ce ma strange la pieptul sau .. Ai nevoie de cineva, de cineva care sa te faca fericita.
Eu:- Am nevoie de el, spun eu cu lacrimi in ochii.
El:- Nu, nu ai nevoie de el, ai incredere in mine si intelege ca tot ce a fost odata, astazi nu mai este..
Eu:-Nu..nu, eu continui sa lupt.
El:- Pentru cine? De ce? Se merita, macar?
Eu:- Pentru el, il iubesc, si nu merita lupta mea, dar nu pot renunta la el, la ce a fost..nu pot, nu vreau..
El:- Lasa totul trecutului.  Intelege ca nu ai cum sa treci peste, daca tu privesti in trecut.
Eu:- Te-ai gandit, ca poate eu il vreau doar pe el si atat?
El:- Acest ''el'' , pentru care tu plagi si te distrugi, te-a lasat, nu ii pasa..tie de ce sa iti pese? De ce tu sa stai si sa plangi in timp ce il se bucura de viata?
Eu:- Ai si tu dreptatea ta, dar..
El:- Nu, intelege, te rog, lasa-l nu te mai gandi la el.
Eu:- Il iubesc, intelegeee, spun eu tipand.
El:- Iar el nu te mai iubeste, nu ca pe o iubita..
La auzirea spuselor lui, nu am mai putut, durerea era prea mare, si  am inceput sa plang si sa tip, se rupea  o parte din mine, cu fiecare lacrima ce cadea pe fata mea.
El:- Nu, nu mai plange, spune el in timp ce imi stergea lacrimile.
Eu:- Ahhh, nu mai pot, ma doare atat de tare, in sufletul meu e numai durere si dezamagire, totul e diferit de cand el, nu mai este..nu pentru mine..
El:- Hai sa o iei de la inceput,fara a te mai gandi la ce a fost odata..
Eu:- Il vreau inapoi, chiar daca tot ce a fost intre noi.. acum nu mai este, imi este  greu fara ''noi'',fara el...acum au ramas doar amintiri ce pana si astazi ma apasa si nu imi dau pace.
El:- Tu, trebuie sa ucizi, aceea ''speranta'' si aceea ''amintire'', pentru a putea trece peste.
Eu:-Nu pot uita, ceea ce el, a uitat..
El:- El, a uitat, iar asta trebuie sa faci si tu.
Eu:-Sunt prea multe, atunci cand ma gandesc la ''noi" , ma cuprinde teama, imi e greu sa ma ridic..
El:-Sunt aici, si te voi ajuta, doar da-mi voie sa iti fiu alaturi.
Eu:- Ajuta-ma, sa fiu din nou ceea am fost.
El:-Deci imi dai voie?
Eu:-Sper sa nu imi para rau..
El:- Iti multumesc, acum hai sa te duc sus, trebuie sa dormi.

In camera.
Incerc sa ma pun in pat, dar sfarsesc prin a ma pune pe podeua rece,iar  lacrimile isi facura si ele aparitia alaturi de aceea durerea ce o simteam la fiecare suflare, la fiecare lacrima cazuta..Nu imi pasa de nimic, tot ce imi doresc e sa te strang din nou la piept , nu am nevoie de nimic, eu te iubeam neincetat fara ati cere ceva in schimb..iar tu m-ai lasat, ai lasat un suflet bun pe un corp frumos..Mai tii minte acele cuvinte? ''Nu am sa te las niciodata"...inca se simte lipsa ta, dorul ma cuprinde.. Si uite asa adorm din nou, cu inima in bucati si sufletul plangand..

A doua zi.
Soare trimitea raze de caldura si lumina catre Terra, iar acestea imi dau o stare de bine.
Sorin:- Buna dimineata, scumpo, spuse el sarutandu-mi tandru fruntea.
Eu:-Neata, spun eu somnoroasa.
Sorin:- Ai dormit bine?
Eu:- Da, cred , acum iesi din camera vreau sa ma schimb.
El:- Te ajut?
Eu:- Hmm, ce crezi, ma descurc.
El:-Bine, te astept jos.

Ma ridic din pat, ma schimb si cobor.
Mama:- Neata scumpo.
Eu:- Hey, mam' .
Mama:- Mancarea este pe masa, in gradina.
Eu:-Ok, mama.

Ma duc in gradina ma pun la masa si incep sa mananc. Super, sunt singura la masa, termin iar apoi ma duc sa ma plimb pe malul apei, acolo unde il zaresc pe Sorin pe o patura.
El:- Te asteptam.
Eu:- Uite ca am venit.
El:-Vino langa mine.
Ma duc  si ma pun langa el , iar acesta ma trase mai aproape de el.
Eu:- Bai, ce faci?
El:- Te tin langa mine.
Eu:- Exagerezi.
El:- Nu, ti se pare, eu doar ..
Eu:-'' eu doar'' , ce?
El:- Te vreau langa mine.
Eu:- Multumesc, spun eu zambind.
El:-Pentru ce, imi multumesti?
Eu:- Pentru tot. Pentru ca esti langa mine si ma ajuti,ii spun eu acestuia in timp ce ii sarut usor obrazul.
El:- Mereu voi fii langa tine, indiferent de situatie si de moment, spuse Sorin, mangaindu-mi incet chipul.
Eu:- Inca nu am apucat sa te cunosc atat de bine, dar stiu sigur ca imi vrei binele.
El:- Doar privindu-te in ochii, imi dau seama ca iti vreau mai mult de cat binele, imi doresc sa zambesti, sa fii fericita.
Eu:-Multumesc.

Sorin se ridica, ma trase dupa el, si isi lipi mainile calde si puternice de soldurile mele, in timp ce buzele sale mari si rosi precum focul se lipira de ale mele intru-un sarut, cald si  mult asteptat de acesta.