Un suflet pierdut

Capitolul 19

"Suferință și durerea întăresc caracterul."

Caparea se intunesase bursc, totul devenise negru și întunecat fără pic de lunima. Un zgomot trezi liniștea asurzitoare urmat de o lumină puternică ce lovi întregul dormitor.

-1 , 2 , 3 !

Se auzea pe fundalul macabru.

Stăteam și îmi așteptăm "sfarșitul'' cu inimă cât un purice care se tot zbătea în jungla ce o ținea pe loc.

De odată simt la nivelul gâtului o mana rece precum iarna , ce îmi cuprinde cu putere și fără milă gâtul urmata de o lovitură puternică în cap.

Acum se mai auzeau doar sunete necontrolate și voci aspre, nimic nu era clar, nimic sigur.

La nivelul bratului stâng simt o intepatura, iar de aici totul se rupe, și sunt desprinsă de realitatea crudă.

-Ce faci i-ai dat o doză prea mare! Frate opreste-te.
-Nu va păți nimic, știu ce fac.Acum grabiti-va .

La comandă lui Alex, trupul imi este luat pe sus și aruncat într-o mașină.

-Erik, de aici te ocupi tu. Spune Alex.
- S-a făcut..

-Cei doi bat palma.-

După mai bine de câteva ore bune, lunima începe să ajunga pe chipul meu palid iar razele de soare imi lovesc cu putere întregul corp.

Deschid cu greu pleoapele amorțite și privesc în jur.

-Mă aflu pe un tarm.-

Incerc să mă ridic, dar sunt lipită la loc de nisipul fierbinte.

-Unde crezi ca te duci?

Intorc capul și îl revad pe tipul cu care am vorbit în vila. Același chip angelic ce ascunde un demon.

Eu:-Da-mi drumul!
-O să îți dau drumul, atunci când o să vină clientul să te vadă .
Eu:-Client? Ce vrei să spui?
-O să intelegi tu.

-Și uite ca a și sosit spune el și arăta spre dreapta.

Era un tip destul de înalt, îmbrăcat intr-un costum negru, cu parul ușor ciufulit și cu o privire calda.

-Asta e ?
-Da..
-Hmm..
-Ce nu e bună marfa?
-Vreu ceva mai bun.
-Dar..
-Fără dar, refuz marfa.

Erik îl ia de braț și încearcă să negocieze.

După 10 minute se întoarce singur .

-Rahat! Striga el.
-Se pare ca nu este ziua ta.. Spune el nervos.
Eu:-Da-mi drumul și n-o să mai mă vezi vreo dată.
-Nu pot. Ordinele sunt ordine.
Eu:-Te rog, spun eu și îl cuprind de mâna.
-Imi pare rau de tine..dar dacă fac asta Alex..nu mă va cruța.
Eu:-Te rog..spun eu plângând.
-Nu plânge..uite o să îți găsesc un client bun.
Eu:-Nu sunt o marfa! Sunt un om. Strig eu.
-Pentru cei ca noi, esti doar o marfă ce trebuie vândută bine.
Eu:-Sunteți niște jeguri, nu o să scăpați asa.
-Crezi ca esti prima care spune asta? Te rog, mă faci să rad.
-Acum taci și stai cuminte. În câteva minute va sosi un nou client.
Eu:-Nu vreau.
-Ba o să vrei.

-Mike!

-Salut!

-Salut!

-Ce zici de marfă?
-Ma duc o să o vad mai bine.

Se aseaza lângă mine și mă privește, exact cum un prădător își privește și savurează pradă.

-O iau. Striga acesta sigur pe el.
-N-o să îți pară rau.
-Știu, e o dulceață de fata.

-Ridicate! Imi ordoana Erik.
-Nu vreau.

Mike se apropie și mă săruta pe gât.
-Hai sus!

Eu:-Nu vreau, și îi dau un cap un gură spargandu-i buza inferioară.
-Te calc în picioare. Spune el privindu-ma cu ură.

-Acum, te ridici!
Eu:-Nici de-a dracu'.

Acesta ridica palma și mă încerca să mă lovească dar Erik îl oprește.

-Nu te atingi de ea, clar?
-Știi ce? Nu am nevoie de marfa voastră. Și Stai liniștit ca mă voi ocupă să nu mai aveți vreo dată clienți.
-Nu ai decât.

-Uite ce ai facut! Esti fericita?..
Eu:-Da.
-Hai urca-te în mașină.

Îl privesc și dau din cap precum ca ''nu".

-M-am saturat de figurile tale, spune el și mă băga cu forță în mașină.
Eu:-Unde mă duci?
-Aici Stai!

Erik se îndepărtează și tot telefoneaza, între timp ce eu incerc să înlătur sforile ce mă țineau prizoniera.

-În zadar încerci! Spune el amuzat.

Ridic privirea și îl privesc nervoasa.

-Nu te uita urât, o faci degeaba.

-O masina neagra oprește lângă noi.-

Erik se îndreaptă spre mașină și il saluta.

-Erik, poftim bani.Vreau fata.
-Andress, fata se afla în mașină.
-Da-i doza.
-Dar o poate distruge.
-Nu mă interesează. Du-te!

Erik ia seringa și se apropie de mine, incerc să mă zbat dar în zadar, acul imi atinge venă iar lichidul se împrăștie rapid în sânge, facandu-ma pe mine să intru intr-un somn profund și agitat.

Transferul este facut, bani sunt luați ..iar eu aparțin acum acelui nenorocit.

A doua zi.

-Trezește-te, Trezește-te!

O tanti în vârsta , cu chipul trist și cu privirea caldă se afla lângă mine.

Eu:-Unde sunt? Întreb confuză.
-În casa Domnului Andress.
Eu:- Va implor ajutati-ma să plec de aici, vă rog.
-Ce încerci să spui? Nimeni nu intră, nimeni nu iese fără permisiunea Domnului.
Eu:- Vă rog..spun eu cu chipul în lacrimi.

-Această imi mângâie ușor față.-

-Nu plânge draga mea, nu vei păți nimic D-mnl Andress este un om bun, vă avea grijă de tine.

Discuția fu' întreruptă de intrare lui Andress.

Andress:- Ai nevoie de ceva?

-Îl privesc și refuz să răspund.-

Andress:- Să înțeleg ca nu ai nevoie.

Eu:- Da-mi drumul !

-Acesta mă privește și începe să râdă.-

Andress:- Asta e casa ta.

Eu:- Nu, nu este.

Andress:- O să fie. Iti spun de acum, nu imi face probleme.

Eu:- Ca alftel ce..?

Andress:- Nu cred ca vrei să știi.

Eu:-__
Andress:- Acum stai cuminică aici, vrea să te vadă cineva.
Eu:- Cine?
Andress:- O să vezi.

După 10 minute ușă se deschise ....