Un suflet pierdut

Capitolul 18

" Nimic nu este cea ce pare."

Ora 11:00

Liniștea patrunzatoare din dormitor fu' tulburată de către o bătaie ucigatoare în ușă continuată de un "deschide ".

Somnoroasă incerc să ies din gherele somnului placut, și mă ridic din pat îndreptându-ma spre usa, deschid și privesc ametita în fata.

Eu:- Iar tu..spun eu frecandu-mi obrazul.
-Din nou eu, îți voi face viață un infern, papușo.
Eu:- Scuteste-mă de toate textele astea.
-Texte?! Nu. Nu, sunt texte, sunt niște amenintari. Trateaza-le ca atare, spune el fixandu-si privirea asupra chipului meu adormit.
Eu:-Ok, ok "batman", îi răspund eu amuzata, încercând să închid " poarta" ce ținea conversația deschisa.
-Acum îmbrăcate și treci jos, imi ordoana el.

Ridic privirea și îi răspund cu un sictir maxim: " Nu vreau."
-Ce ai spus? repetă țipa acesta .
Eu:- Nu vreau! Acum dispari!

Nervos impinge ușă și mă prinde brusc de mâna și cu furie mă arunca în pat.
-Nu vrei, da. Lăsa ca te fac eu să vrei spuse el în timp ce îmi săruta forțat gatul și pieptul.
Eu:- Distrusule, da-te după mine, tip eu.
-Țipa cât vrei nu te aude nimeni, spune el amuzat continuând să mă sărute cu buzele alea cărnoase.
Eu:- Da-mi drumul, jur ca te calc în picioare.

Ușă se deschise, iar Alex fu' aruncat de pe mine..fiind eliberată din acea strânsoare.

Robby îl apuca de tricou și începe să îl lovească cu mânie.

Robby:-Te omor, nenorocitule striga el .

Alex se ridica si îl împinse în perete pe Robby, incepand să îl atace cu o serie de pumnii lasandu-i pe chip o urma după fiecare pumn primit.

Mă duc îl apuc de mâna și îl trag de la lângă fratele meu și îl împing afara din camera, încuind rapid ușa.
Eu:- Fratioare, esti bine ? Spune ceva.

Robby imi atinse ușor semnele de pe gât, si ma privii..se citea în privirea lui durerea.

Eu:- Astea?.. Nu, nu am pățit nimic fratioare, spun eu stergandu-mi lacrima de pe chipul meu palid.
Robby:- Îți jur ca o să îl fac să plângă de durere, spuse el în timp ce îmi strângea mâna cu putere.

Mă ridic și îl trag fulgerător spre brațele mele.

Nu mă dureau rănile de pe corpul meu atât de tare cât mă durea să vad pe chipul fratelui meu aprentele nemernicului acela.

Robby:-Mai bine mergi să faci un dus, spuse el mangaindu-mi fata.

Eu dau din cap și mă îndrept spre baie.

Intru în baie imi las hainele jos și las apă caldă și plăcută la atingere să imi curețe ranile.

Viață mea nu a început prea bine aici..imi este dor de cei dragi..de fapt imi e dor de prietenă mea care în mintea mea era perfectă iar defectele ei mă făceau să țin si mai mult ea, imi e dor de Sorin și de felul în care avea grijă de mine..

-Scumpo, esti în baie?
Acesta era mama, îi pot recunoaște vocea blândă și caldă de oriunde.
Eu:- Da, mama ies imediat.
Mama:- Bine puiule, mă găsești în bucătărie.
Eu:- Bine, mama.

Ies din apă și imi arunc privirea spre oglinda, unde și imi vad trupul măsliniu și acele "pete" violete ..Nu. Nu imi spun eu,nu mama nu trebuie să știe despre asta..Mă îmbrac și cobor în grabă scarile.

Intru în bucătărie o strâng pe mama în brațe și mă pun la masa.

Mama:- Cred ca ai aflat de Alex, spuse ea.
Eu:- Alex..da, îi răspund eu având un nod în gât.
Mama:-Este un copil cu probleme. Mama sa a murit în fata lui..

Pff, asta nu îi scuză comportamentul de pshiopat.

Mama:- Trebuie să avem răbdare cu el și să îl ajutam.

Discuția fusese întreruptă de soneria ce suna în toi .
Eu:- Mă duc eu.

Mă duc deschid ușa și privesc în fata. Erau trei băieți înalți și bine făcuți doar ca niciunul nu părea să aibă ceva în comun cu celălalt, primul avea un chip măsliniu urmat de un par negru și cârlionțat iar privirea era precum apusul, ucigatoarea, cel de-al doilea avea parul precum spicul grâului, tenul era ciocolatiu iar irisul sau avea nuanțe de verde și de negru, ultimul în schimb părea să aibă ceva diferit pe lângă albastrul hipnotizant al ochilor,și tenul alb precum laptele.

Eu:- Da, spune-ti, spun eu pe un ton calm.
-Îl căutăm pe Alex, spune primul băiat.
-Tu cine esti? Alex nu ne-a spus ca si-a făcut gagică.
Eu:- Nu sunt gagică lui.
-Atunci cine esti?
Eu:-Asta nu e treabă ta.
-Faci pe inaccesibilă cu mine, imi place.
Eu:- Poți ..dar nu apuc să termin frază ca Alex își făcu apariția.

Alex:- Băiați intrați, striga el
-Frate cine-i ..? Întreba acesta indreptandu-si privirea spre mine.
Alex:- Mai bine hai să urcam sus, vorbim acolo.

Alex împreună cu primi cei doi, începuseră să urce scarile.
Eu:- Tu. Tu nu urci?
Acesta mă priveste și se apropie de mine.
-Asculta-ma cu atentie.
Eu:-Nu începe si tu amenințările, te rog. Sunt sătula de cele ale lui Alex.
-Stai departe de Alex, e în stare de orice să își ducă amenințări la bun sfârșit.
Eu:- Ce vrei să spui?
-Stai cât de departe poți, în special în seara asta.

În mintea mea: "Asta a fost o avertizare ..ok."

Eu:-Chiar dacă stau eu departe de el, el își face singur apariția în viață mea.

Acesta imi apuca de mâna și mă trage spre baie.
Eu:- Ce vrei să faci?
-Ai încredere. Urmeaza-mă, spune el în timp ce se îndrepta spre baie.
Eu:- De ce mai adus aici?
-Nu puteam discuta acolo.Asculta bine ce iti spun aici, esti în pericol trebuie să faci tot posibilul să nu fi în casă asta noapte.
Eu:- Nu am unde să mă duc..nu știu pe nimeni de aici..Dar stai..de ce sunt în pericol?
-Alex, ne-a sunat pentru a te rezolva.
Eu:___
-Ca să intelegi..daca vei fi acasă în acesta noapte, este posibil să nu te mai trezești, iar dacă te vei trezi..nu te vei trezi în niciun caz acasă..ci peste graniță,acum intelegi?

Sunt un pic socată, bine mai mult.

Eu:- De ce te-aș crede pe ține? Esti prieten cu ei.
-Eu ti-am spus care sunt urmările. Acum tu decizi ce faci.
Eu:-Ok.. Unde trebuie să mă duc?
-Departe de casă această. Uite adresa, uite și cheia la oră 21 trebuie să fii acolo și să nu ieși până nu ajung eu, acum trebuie să plec o să dau de bănuit dacă mai stau. Nu uita ora 21.

Acesta iese din baie și urca scarile în graba, iar eu rămân în baie plină de gânduri și de întrebări..

Alex:-Ti-ai făcut treabă ?
-Da, frate .
Alex:-Esti sigur ca va veni?
-Sigur, hai frate când am dat eu greș?
Alex:- Niciodată.

Acele ceasornicului se învârteau rapid, iar timpul trecea al naibii de repede iar eu sunt inca în ceata..am văzut de ce este în stare Alex, dar nu ma pot încrede în prietenul lui..

-La ce te gândești? intreaba tipul de mai devreme.
Eu:- La ce mai spus.
-Vrei să spui ca nu fi acolo?
Eu:-Nu, spun eu sigură pe afirmația mea.

Acesta se apropie, imi pune mâinile pe umeri și mă privește.
-Vrei să mori? intreaba calm.
Eu:-Nu voi fugi ca o lasa. Daca imi e scris să mor în noaptea această așa va fi, dar în niciun caz nu voi fugi.
-Esti inconștiență. Ok.

Mă duc urc treptele și intru în dormitor.

Privesc în jurul meu și totul părea neschimbat.Pun mâna pe noptieră iau mobilul și privesc ceasul 20:50.

Pulsul începuse să imi crească de parcă se ținea un maraton în interiorul meu.Trebuie să stau calma nu voi păți nimic.

Ridic mobilul ora "21:01", iau telefonul și îl bag în buzunar.

Caparea se intunesase bursc, totul devenise negru și întunecat fără pic de lunima. Un zgomot trezi liniștea asurzitoare urmat de o lumină puternică ce lovi întregul dormitor.