Un suflet pierdut

Capitolul 26

"Suspans"

Ușă din salon se deschise. Mă uit îl văd pe Chris alături de El venind spre mine.

Chris:- Cineva vrea să te vadă.

Îl privesc confuză și fac un semn din cap.

Eu:- Iar tu..iti spun de acum să pleci!

Chris se întoarce spre El ii face semn să iasă și după mă privește fără a spune nimic.

Eu:-Lasa-ti-ma singură!
Chris:- Nu o sa te lasam singură, nu acum. Ai nevoie de noi..de ajutorul nostru.
Eu:-Te rog, să iesi în clipa acesta de aici!

Acesta la auzitele spuselor mele iese îmbrățișând tăcerea.

Privesc spre tavan câteva secunde. Sentimente de confuzie, durere..exact ca si o avalanșă ce îți lovește rapid si sigur fiecare părticică din corp.

După trecerea a mai multor ore usa se deschise brusc, imi arunc privirea si vad mai multe trupuri ce pătrund în încăpere.

O femeie micuța, slăbuță ce plângea în hohote, un băiat destul de înalt ce avea un ten ciocolatiu, un bărbat inalt, solid..trecut de vârsta de 40 de ani, Chris și El.. toți mă priveau fericiți.

Eu:-Voi cine sunteți?
El: Mama ta, fratele tau, unchiul tău..familia ta.
Eu:-Nu știu despre ce vorbești.Nu va recunosc..
Mama:-Marrie, copilul meu..mi-ai lipsit atât de mult spune ea îmbrățișându-ma cu putere.

Ii simțeam dragostea, simțeam o legătură cu ea.

O lacrimă fierbinte se scurse încetișor pe chipul meu palid. E un sentiment de-a dreptul ciudat.. vezi niște trupuri ale căror prezenta iti copleșește sufletul cu extaz si fericire..iti îmbrățișează inimă iar din momentul acela fiecare celulă din corpul tău se mișcă haotic schimbandu-ti instant starea de spirit.

Ii puteam privi dincolo de barierele vizibile.. direct în suflet. Suflet plin de mucigai, trist, singur si înconjurat de nesiguranță la fiecare pas.. Ne hranim cu iubirea sufletelor dragi, iubind tot ce tine de aceea făptură pana la epuizare..
O dată cu dispariția celor dragi inimilor noastre, acesta este supus la mai multe teste.. primul test fiind conștientizare disparitiei lor, urmând adaptarea si învățarea a zâmbi fără ei, și într-un final ajungem să găsim fericire în noi, ajungem să ne respectăm, să ne indragim.. să ne iubim!

Într-o familie membri acesteia sunt asemenea pieselor de domino.. dacă cade unul cad toți.

Imi privesc mama în ochii si imi dau seama că nu există fericire mai mare, fericire ce poate fii comparata cu momentul în care mama ta îți zâmbește și te strânge tare la pieptul ei.. alungând tristețea și oferindu-ti tot odată o doză plăcută asemenea unui drog ce se răspândește rapid in toată ființa ta.