Transalpina a fost construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmizegetusa, pavată cu piatră de Regele Carol al II-lea după 1930 și reablitată de nemți în al II-lea război mondial după care a fost uitată. Faptul că a fost uitată și a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina să-și păstreze sălbăticia și farmecul aparte pe care puține locuri din țară îl mai au. Este printre puținele drumuri din țară pe care se poate ajunge cu mașina până la nori și chiar deasupra lor.
Transalpina, denumită și Drumul Regelui, face legătura între Transilvania și Oltenia. Aflată la peste 2.000 de metri altitudine, Transalpina este cel mai înalt drum din România care poate fi traversat cu mașina, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m).
Deși mai înaltă decât Transfăgărășanul este mai puțin cunoscută decât aceasta pentru că nu a fost niciodată asfaltată, chiar dacă figurează ca și drum național pe toate hărțile, fie ele tipărite sau GPS.
Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de coridorul IV strategic roman.
Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie de localnici a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale. Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul Primului Război Mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.
Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică și dată în folosință în 1938. Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci Transalpina a fost foarte puțin întreținută.
Traseul era folosit din timpuri străvechi de către pastorii din Mărginimea Sibiului care își treceau turmele în Oltenia, fiind nu mai mult decât o cărăruie prăpăstioasă pentru cai, numită sugestiv Poteca Dracului.
Inaugurarea Transalpinei s-a facut în primele zile ale anului 1938 de către regele Carol al II-lea la Poiana Sibiului. La acea vreme, drumul era considerat o mare realizare tehnică, cu rol economic, strategic și militar, cu atât mai mult cu cât oamenilor le era proaspătă în minte perioada în care li se impusese religia catolică și când unele familii au plecat pe acest drum pentru a-și păstra tradiția. Conform memoriilor localnicilor, circa 200 de localnici din Jina, aflat acum în județul Sibiu, însoțiți de preotul satului, au luat drumul bejaniei, traversând munții pe Poteca Dracului și stabilindu-se în localitatea Corbii de Piatră din actualul județ Argeș. Așa se explică și faptul că locuitorii din Mărginimea Sibiului și cei din localitățile Novaci, Vaideeni și Babeni, aflate dincolo de munți, în județul Vâlcea, au aceleași costume naționale, aceleași tradiții și aceeași ocupație: pastoritul, fiind cunoscuți sub numele de ungureni .
