Cel mai mic oraş din judeţul Hunedoara are o istorie tumultoasă. Aninoasa, un orăşel din Valea Jiului cu mai puţin 5.000 de locuitori, a fost unul dintre locurile din care primele contingente de mineri s-au îmbarcat spre Bucureşti în vara anului 1990, pentru a participa la cea mai sângeroasă mineriadă. De câţiva ani, Aninoasa este în pragul falimentului, după ce mina de cărbune s-a închis.
Aninoasa este cel mai mic oraş al Hunedoarei. Localitatea minieră are o populaţie de circa 4.800 de locuitori şi se zbate să reziste ca oraş, deşi în anii trecuţi autorităţile judeţene au ajuns la concluzia că soluţia de redresare economică ar fi transformarea Aninoasei într-un cartier al municipiului Vulcan sau al Petroşaniului.
Mina veche din 1880
Aninoasa se află în Valea Jiului, între municipiile Vulcan şi Petroşani, şi este traversată de Râul Jiul de Vest şi de Drumul Naţional 66 A. Mina din Aninoasa a fost deschisă în 1880, iar aşezarea s-a dezvoltat în anii comunismului, cu numele de Iscroni.
Aninoasa a primit statutul de oraş în anul 1989, când avea circa 6.000 de locuitori şi o mină în care lucra cea mai mare parte a populaţiei active. Exploatarea de cărbune a fost închisă oficial în 17 aprilie 2006, după un declin prelungit. Statul le-a oferit foştilor mineri plăţi compesatorii, însă i-a lăsat fără alternative de a reintra pe piaţa muncii. Nicio companie mare nu s-a arătat interesată să investească în Aninoasa, localitatea în care funcţionează, ca agenţi economici, câteva buticuri şi alimentări.
Ruinele Aninoasei
De la mina din Aninoasa în 1990 a pornit un contingent important de ortaci spre Bucureşti, pentru „a restabili ordinea" în timpul celei mai sângeroase mineriade. La 25 de ani de la evenimentele care au transformat imaginea localităţii într-una acoperită de nuanţe sumbre, puţini localnici îşi amintesc sau vor să îşi amintească de Mineriade.
Pustiul stăpâneşte fosta zonă minieră de la marginea localităţii, unde zeci de clădiri, lăsate încă intacte sau dezafectate parţial, aşteaptă demolarea. Printre ele, o fostă cantină a minerilor, o cofetărie, mai multe construcţii miniere, un bloc imens, nefinalizat din 1989 şi alte spaţii ridicate din beton, lăsate în paragină.
O magistrală de cale ferată care leagă municipiul Petroşani de oraşele şi minele de pe Valea Jiului de Vest traversează Aninoasa, iar mulţi dintre localnici pot fi văzuţi pe marginea liniei ferate, încărcând în saci cărbunele care se varsă din vagoanele de marfă. Alţii îşi asumă riscul de a urca în vagoane, pentru a lua cărbune. Pentru multe familii care locuiesc în barăcile fostei colonii muncitoreşti din Aninoasa adunarea cărbunelui este, alături de ajutoarele sociale, modul de supravieţuire.
Cei de la Primăria Aninoasa au avut în plan transformarea vechii mine închisă de nouă ani într-un muzeu al mineritului, însă au renunţat la proiect. În schimb, în urmă cu doi ani, unitatea administrativă a fost declarată insolventă. Aninoasa a rămas şi în prezent în pragul falimentului, chiar dacă a fost ajutată de statul român să plătească o parte din datorii.
