Mircea Răceanu, fost diplomat român în perioada comunistă, a fost ultimul condamnat la moarte al regimului Ceauşescu. El a fost arestat din motive politice, în ianuarie 1989, fiind acuzat că a spionat pentru Statele Unite. Răceanu este fiul vitreg al lui Grigore Răceanu, membru marcant al Partidului Comunist în perioada stalinistă, de asemenea, Mircea Răceanu este unul dintre semnatarii „Scrisorii celor şase" în martie 1989.
Mircea Răceanu (născut în anul 1935) a fost arestat la 31 ianuarie 1989, pe stradă, în timp ce mergea la reşedinţa ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti, unde urma să vizioneze filmul "Spărgătorul de nuci", ecranizare după baletul cu acelaşi nume. La momentul respectiv, diplomatul conducea Direcţia "America" din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În responsabilitatea acestuia intra urmărirea relaţiilor României cu SUA, Canada şi ţările Americii Centrale şi de Sud. Asupra lui au fost găsite documente pe care intenţiona să le predea americanilor.
Prin Hotărârea judecătorească numărul 39 de la 20 iulie 1989, a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, diplomatul a fost condamnat la moarte şi la confiscarea totală a averii personale pentru trădare prin transmitere de secrete, prevăzută de articolul 157 din Codul Penal. Instanţa a afirmat că inculpatul deţinea funcţia de consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind recrutat de serviciul american de spionaj (CIA), căruia i-ar fi transmis informaţii şi documente secrete de natură a periclita securitatea statului şi relaţiile României cu ţările socialiste în perioada 1974-1989. Recursul său a fost respins de Tribunalul Suprem. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunţată în perioada comunistă. Trei luni mai târziu şi cu doar trei luni înainte de Revoluţie, Nicolae Ceauşescu i-a comutat pedeapsa la 20 de ani închisoare.
Arestarea, mediatizată după două luni
Cazul Răceanu a fost mediatizat de puterea comunistă la mai bine de două luni de la arestarea diplomatului. În ziarul „Scânteia" din 14 martie 1989, la numai trei zile de la valurile făcute în Occident de "Scrisoarea celor şase", Mircea Răceanu era acuzat că „s-a pus în slujba unei puteri străine". Anunţul referitor la arestare a fost făcut de agenţia oficială de presă Agerpres. „Scrisoarea celor şase" a fost un document conceput de fostul demnitar comunist de rang înalt Gheorghe Apostol şi semnat de alţi cinci foşti membri marcanţi ai Partidului Comunist Român: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan. Scrisoarea a fost publicată de posturile de radio BBC şi Europa Liberă pe data de 11 martie 1989 şi critica politica urmată de regimul lui Nicolae Ceauşescu. Semnatarii scrisorii au fost arestaţi, interogaţi şi puşi în stare de arest la domiciliu.
Mircea Răceanu a fost singurul spion judecat în ţară, pentru care s-a pronunţat condamnarea la moarte, în ultimii 15 ani ai dictaturii comuniste. "l-a trădat personal". În declaraţiile făcute după eliberarea din închisoare, Răceanu a spus că a fost un adversar al regimului comunist şi că a apelat la metoda "subminării din interior", pentru a lupta împotriva acestuia. "Când am ajuns la concluzia că trebuie să fac ceva pentru a mă confruntă cu sistemul, am luat hotărirea să folosesc poziţia şi posibilităţile pe care le aveam pentru a acţiona în direcţia subminării regimului totalitar. N-am intenţionat niciodată să plec din ţară, deoarece am fost întodeauna de părere că, dacă cineva nu este de acord cu sistemul şi este decis să facă ceva împotriva acestuia, atunci trebuie să acţioneze din interior pentru subminarea regimului de dictatură, fiecare folosind în acest scop mijloacele şi căile avute la dispoziţie.
În situaţia în care mă aflăm, o asociere cu o putere occidentală, în cazul meu Statele Unite, angajată direct în lupta împotriva «imperiului răului», cum a definit fostul preşedinte Ronald Reagan sistemul comunist, era soluţia cea mai bună pentru mine. Întotdeauna am susţinut că Ceauşescu n-a fost altceva decât un produs al sistemului şi, în consecintă, cu sau fără el, sistemul trebuia inlăturat. Cei care m-au anchetat la Rahova m-au bombardat cu întrebări - de multe ori însoţite de ameninţări cu pedeapsa capitală - în legatură cu modul cum a început colaborarea mea cu partea americană. Nu le-am spus adevărul! Le-am relatat însă un scenariu, «de film», când şi cum s-a produs recrutarea mea.
