Sublocotenentul Florin Bejenaru, un gălăţean care a murit în Revoluţie, la Televiziune, era militar la o unitate din Hotarele, aproape de Bucureşti. Timp de un an după moartea lui, colegii, câteva sute la număr, au dat onorul zi de zi în dreptul patului în care acesta a dormit. În fiecare vineri, preotul din sat venea şi făcea o slujbă specială la patul în care nu mai dormea nimeni.
Florin Bejenaru abia împlinise 20 de ani. Era militar în termen la o unitate militară din localitatea Hotarele, lângă Bucureşti. Paradoxal, familia lui l-a vizitat la unitate pe 21 decembrie. Urma să meargă acasă în permisie, de sărbători, pe 29 decembrie.
Au intervenit evenimentele de la 22 decembrie şi Florin nu a mai plecat acasă. A plecat, în schimb, împreună cu alţi 300 de soldaţi din unitate la Bucureşti pentru a apăra diverse obiective strategice. A fost rănit la braţ pe 22 decembrie, în faţa sediului Comitetului Central, dar a refuzat internarea spunând că poate lupta şi aşa. A fost trimis apoi la Televiziune, unde şi-a găsit sfârşitul după ce a încasat un glonţ în inimă. Din cauza haosului din acele zile, familia a găsit trupul eroului abia după zece zile, la o morgă dintr-un spital bucureştean exact în dimineaţa în care cadrele medicale se pregăteau să-l îngroape. L-au luat şi l-au dus acasă, la Iveşti, acolo unde a şi fost înmormântat creştineşte. Florin îşi petrecuse o bună parte din copilărie, dar şi toate vacanţele la ţară, la Iveşti.
În urma lui a rămas fiica lui, Anca, acum în vârstă de 26 de ani. Fata îşi aminteşte cu drag de ceea ce-i spuneau bunicul şi bunica ei despre eroul căzut în Revoluţie. Mama fetei a părăsit-o după câteva luni de la moartea lui Florin.
„La unitatea din Hotarele exista o cameră a lui Florin. Acolo, timp de un an de zile după moartea lui, s-a dat onorul la patul în care cândva dormea Florin Bejenaru. Vinerea era adus un preot din sat care ţinea slujbe comemorative. Se schimba săptămânal lenjeria, deşi nimeni nu a mai dormit acolo timp de un an. S-a întâmplat asta până când colegii lui Florin au terminat stagiul militar", povesteşte Anca.
Tatăl şi fiul, colegi de serviciu în Combinat
Florin Bejenaru lucra în Combinatul Siderurgic din Galaţi, unde era coleg de serviciu cu tatăl său la un laminor. Era un băiat foarte muncitor şi extrem de bine văzut de colegi. Familia lui Florin a primit de la Unitatea militară din Hotarele suma de 15.000 de lei drept ajutor. Cu aceşti bani, familia i-a amenajat eroului un monument funerar la mormântul de la Iveşti.
Tatăl lui Florin spune că nepoata lui, Anca, seamănă foarte mult cu tatăl ei. „Un tată despre care nu va şti niciodată de ce a murit, cine l-a împuşcat. Va şti totuşi că prin moartea sa Florin i-a dat dreptul să trăiască liberă şi pentru asta este mândră", spune cu lacrimi în ochi bunicul Ancăi. Tocmai de aceea pe certificatul de deces al lui Florin scrie „căzut în Revoluţie".
